Când aud de „management românesc”, îmi vine să vărs. Când aud de administraţie locală, eructez. De ce? Simplu. Performanţele managerilor şi administratorilor români sunt nule şi, pe lângă că sunt nule, produc efecte negative asupra populaţiei. (Adică, după ce sunt proşti, mai sunt şi-ai dreacu’…)
Se ştia de câţiva ani că Termoficarea are datorii cât bugetul unui oraş. Se ştia de când e Piteştiul Piteşti că trebuia să aştepţi jumătate de oră cu robinetul deschis să vină apa caldă (pe ţeava de apă caldă) şi cu toate astea, venea doar apă rece – pe care o plăteai, ca idiotul, drept apă caldă. Cu toate astea nu s-a făcut niciodată nimic. Pe timp de iarnă, caloriferele erau călâi ca pe vremea lui Ceauşescu. Iar parfumul de lagăr comunist era intens, mai intens ca băşina porcului. Acum ne-am întors în Evul Mediu, dar asta e o altă poveste.
Sigur, vor fi voci care vor explica doct câte şi mai câte s-au făcut pentru binele Termoficării şi al piteştenilor, dar fiindcă situaţia a rămas aceeaşi, iar efectele au fost totdeauna dezastruoase, concluzia e simplă: nu s-a făcut nimic. Lăsaţi-i pe măncătorii de rahat să-şi facă meseria. E suficient să deschidă gura ca să-i identificaţi: pute. Şi apoi, dacă vă duce cât de cât, capul, încercaţi să vedeţi vilele, gipanele, bemveurile, piţipoancele şi toate celelalte chestii postrevoluţionare, întrebându-vă de unde au apărut. Răspunsul este unul singur: în România, furtul este socotit muncă cinstită. Iar munca cinstită e socotită prostie.
Aceşti mamuţi – gen Termoficarea – au fost ţinuţi în viaţă ca să mai facă nişte şmecheri nişte bani. Toată lumea ştie: prostimea, intelectualii, copii, politicienii, administratorii… Toţi. Nimeni n-a luat niciodată atitudine, fiindcă aşa sunt românii: imbecili. Când protejează corupţia dintr-un sistem, o protejează până în pânzele albe. Dar şi când îi apucă ambâţul legislativ fac cum au făcut şi cu permisele auto: de unde obţineau permise toţi cretinii şi toţi criminalii, acum îl mai obţin câţiva, cei care au noroc.
Mulţi spun că piteştenilor le va fi învăţătură de minte spălatul cu apă rece la cur. Eu cred că nu le va fi.
Piteştenii suferă de sindromul unui mare tătuc, al unui Mare Spirit, al unui Manitu, al unui Allah mare şi atoatecunoscător care, dacă vrea le dă apă caldă, iar dacă nu vrea, nu le dă. Sunt oameni fără iniţiativă, fără demnitate, fără orgoliu. Fără mândrie. Uite că Manitu nu le mai dă apă caldă. Iar ei vor respecta dorinţa lui Manitu. Un sincer şi călduros sictir din partea mea!
Ieşiţi, bă, în stradă dacă vreţi să fiţi respectaţi, laşilor! Nu mai comentaţi pe la colţuri, ca babele. Nu vă mai blestemaţi zilele în apartamentele voastre lipsite de apă caldă. Luaţi atitudine! Şi, poate, într-o zi când vă veţi privi în oglindă, o să vedeţi nişte oameni. Dacă voi credeţi că în Germania, în Franţa, în Elveţia, în Austria…, s-ar fi petrecut aşa ceva fără să iasă oamenii în stradă şi să ceară demisia hoţilor, vă înşelaţi. Dar tocmai de aceea nemţii, franţujii, elveţienii, austriecii nu trăiesc ca la Piteşti. Ei au demnitate.
