Când citeşti un roman de Amelie Nothomb ai sentimentul atrocităţii, personajele au un puternic aer kafkian, comportamentul lor este la limita patologicului.

Lucette este mama personajului principal al acestui roman Plectrude. Lucette îl omoară pe Fabien tatăl viitoarei fetiţe prin împuşcare dintr-un sentiment absurd că acesta ar putea primejdui apariţia fetiţei. Lucette se sinucide după naşterea fetiţei cu nume ciudat, ales de mama ei şi este crescut de sora Lucettei, Clemence.  Aceasta avea şi ea două fetiţe. În timp ce fetele ei naturale sunt obişnuite, Plectrude este o fetiţei ciudate un amestec de geniu şi mediocritate. Plectrude are o singură pasiune baletul. Din acuza rezultatelor dezamăgitoare şcolare Clemence decide să o transfere la şcoala de balet de pe lângă Operă. Aici fetiţa începe să slăbească îngrozitor şi să nu mai crească pentru a fi perfectă ca balerină. Din cauza subalimentaţiei şi a lipsei laptelui Plectrude îşi rupe un picior care o îndepărtează definitiv de balet. Ea începe să mănânce şi să se dezvolte normal, fapt care declanşează reacţii de dezaprobare lui Clemance.

Plectrude ajunge la vârsta mamei ei naturale Lucete şi se decide să devină mamă.  Ea suferă un impuls de sinucidere dar este salvată de  comiterea acestui act de Mathieu Saladin, băiatul de care era îndrăgostită în copilărie. Apare şi autoarea Amelie Nothomb care o convinge pe Plectrude că suferă de sindromul criminalei din cauza că a fost influenţată de mama sa şi ajunge să o ucidă chiar pe autoare.

Singurul lucru care nu mi-e clar în roman este legătura cu Dicţionarul Robert.

• Distribuie:
• Distribuie
•