Mărturisesc că urmăresc opiniile unor intelectuali importanţi care se manifestă în presa centrală. Astfel lui Mircea Cărtărescu i se ia un interviu la Evenimentul zilei, în care spune, e adevărat sotto voce, că îi place Elena Udrea. Deh, doar Cărtărescu a  scris De ce iubim femeile, este normal! Mie personal, maifestările Elenei Udrea mi se par vulgare şi de ţoapă, dar gusturile nu se discută. Pe de altă parte liberalul Cărtărescu, precum spune că ar fi domnia sa, zice că începe să-i placă din ce în ce mai mult Tăriceanu. Este tipic pentru neprietenii unui partid politic, cum ar fi să spui că preferai pe Geoană lui Ponta la PSD, sau pe Petre Roman în locul lui Băsescu la PD. Este surprinzător că domnul Cărtărescu descoperă acum că în timpul guvernării Tăriceanu s-a trăit decent, că nivelul de corupţie nu era ridicat, în pofida vociferărilor băsesciene. Cât despre liderii PNL, sunt aceeaşi domnule  Cărtărescu, nu sunt alţii, îi vedeţi adesea la tv, şi Tăriceanu şi Orban, nu au interzis precum Geoană la PSD. Cărtărescu mai este proecupat de nobelista Hertha Muller, care ne-a făcut onoarea să ne viziteze ţara. Bănăţeanca şvăboaică este foarte dură cu scriitorii români în timpul dictaturii şi nu prea amabilă cu noi românii. De vină sunt, probabil, ulceraţiile de tip minoritar, dar şi însuşirile noastre naţionale revelate de grecul şi antipatriotul de Caragiale

Pe de altă parte Andrei Pleşu dă un interviu la acelaşi Evenimentul zilei şi se plânge că vorbele îi sunt răstălmăcite.  Acesta, este adevărat în editorialul său din Adevărul. Nu pot decât să-i dau dreptate, iar în disputa cu Gabriel Andreescu, acesta din urmă cade în ridicol. Ce păcat că un om curajos în vremea dictaturii ca Gabriel Andreescu nu a reuşit să păstreze demnitatea staturii sale de opozant anticomunist şi în vremurile de azi, acuzele nefondate la adresa altor intelectuali onorabile nu i-au adus decât înstrăinarea şi marginalizarea.

Este trist că reduta cea mai vehementă de pe vremuri a opoziţiei, EVz, a ajuns un penibil ziar de partid de nuanţă portocalie. Periodic de acolo se lansează atacuri radicale şi mincioase  împotriva opoziţiei de azi.

Aici excelează veninosul Mircea Mihăieş. Tipul are o obsesie cu Crin Antonescu şi în general tot ce ţine de opoziţia de azi. Nu pot uita răutatea manifestată în vremea respectivă la adresa preşedintelui Constantinescu. Cocoţat într-o poziţie de stipendiat al puterii de azi la ICR, Mihăieş are obrăznicia şi dezonoarea să atace pe toţi care îndrăznesc să atace ilegimitatea puterii de azi. Măcar colegul său HR Patapievici s-a convins şi a încetat encomioanele săptămânale la adresa doamnei Nuţi şi ejusdem farinae.

Aflu, pe de altă parte, iată că Paul Goma a împlinit recent 75 de ani. “La mulţi ani”! Curajosul scriitor, căruia îi ascultam la Europa liberă pe vremuri romanele citite unele chiar de el însuşi, a fost de bună seamă cel mai curajos opozant împotriva lui Ceauşescu, solidarizarea scriitoricească în jurul lui fiind palidă.  A fost expulzat în Franţa şi a continuat cu curaj lupta împotriva comunismului. I-am citit romanele cu interes, dar m-a dezamăgit jurnalul. Şi la acest scriitor se manifestă un tip de orgoliu agresiv, faptul că nu a fost cumva onorat de autorităţile post-comuniste, i-au provocat o neagră dezamăgire, dedându-se la atacuri nechibzuite la adresa prietenilor apropiaţi. Este azi un marginal, din păcate!

• Distribuie:
• Distribuie
•