Cineva a întrebat ieri, la conferinţa de presă a Consiliului Judeţean, dacă poate fi luată în calcul organizarea unor spectacole de teatru în aer liber la Piteşti.

Sigur că da, orice e posibil, credem noi. Răspunsul la o astfel de întrebare poate avea, însă, în opinia noastră, şi o nuanţă… cinică. Şi anume acela că de teatru în aer liber avem parte zilnic, la tot pasul…

Ieri, de exemplu, în Piaţa „Vasile Milea” s-a jucat piesa „Rafinorul pichetează Prefectura”. Departe de mine gândul de a minimaliza dramatismul celor 150-200 de oameni care şi-au strigat în stradă disperarea că vor rămâne fără locuri de muncă! Şi care – bieţii de ei – nici o portavoce mai de Doamne ajută nu aveau, jandarmii care asigurau ordinea oferindu-le una de-a lor. Ce vreau eu să spun e că aceşti oameni seamănă cu nişte păpuşi chemate să protesteze după un scenariu şi o regie foarte clar gândite de OMV Petrom.

Cine a stat ieri în… primele rânduri, cine a văzut adică pichetul de-aproape, de lângă Prefectură, n-avea cum să nu fie cuprins de fiorul de deznădejde al salariaţilor de la Rafinărie sau de cele trei steaguri tricolore pe care le fluturau în mod simbolic. Ceva mai încolo, însă, mai spre „Crucea revoluţionarilor”, zgomotul social se pierdea aproape de tot printre limuzinele expuse la Salonul auto, iar grupul de manifestanţi părea unul de vizitatori strânşi la un stand oarecare.

Dar şi mai departe de „scena” respectivă, să zicem pe la Guvern, protestul de la Piteşti pare a fi de pe altă planetă. Motivele sunt mai multe. De pildă, premierul Emil Boc e prea prins cu alegerile interne din partid, cu şefia PDL, ca să-i mai ardă acum de câteva sute de petrochimişti. Pe de altă parte, cum vă mai spuneam, scenariul poate merge pe varianta închiderii Rafinăriei (din raţiuni de eliminare a concurenţei), în cazul în care Oltchim nu este preluat de Guvern pentru salvarea Arpechim.

O altă piesă de teatru jucată în aer liber pe la noi – o comedie neagră – este „Accesarea fondurilor de dezvoltare”. Scenariul este următorul: ni se cere imperios de către FMI sau alte organisme să atragem cât mai mulţi bani pentru investiţii, noi zicem uraaa, aplaudăm, facem proiecte, le depunem, dar cineva acolo sus, la forurile decizionale, ne blochează ori cu proceduri legislative, ori cu politica, ori cu banii. Sunt cazuri, pe la ţară, când lucrările de introducere a apei sau de canalizare au început în urmă cu patru-cinci ani şi acum se află doar în stadiul de ţeavă băgată în pământ. Nu mai sunt bani pentru a pune racorduri între aceste conducte şi puţuri…

Vă las pe dumneavoastră, stimaţi cititori-spectatori, să stabiliţi cine scrie astfel de piese de teatru în aceste vremuri. Trebuie s-o faceţi, fiindcă la anul, pe vremea asta, ne vine timpul să ne alegem din nou regizorii, scenariştii…

Şi, vă rog, fără aplauze!

• Distribuie:
• Distribuie
•