Foaie verde, solz de peşte…

Din când în când, mai trece pe la mine un ţăran bătrân din Bogaţi. Am mai scris despre el şi voi continua să o fac atâta timp cât şi el va continua să spere că se va face dreptate pe lumea asta. Nu mai e mult.

Cu speratu’, nu cu dreptatea! Ştefan Nedelea are 86 de ani şi e bolnav şi prăpădit, vai de zilele lui, săracu’! La fel îi e femeia, trebuie operată la şold, că s-a măcinat şi o doare până la leşin…

„Ştii cât mă costă, domnule, s-o operez la Târgu-Mureş sau oriunde?” – strigă el la mine, că e cam surd şi nu se-aude… De unde să ştiu? Îmi spusese odată că vreo 3.000 de lei. Acum aflu că e vorba despre 8.000 de lei. De unde să ia amărâtul ăsta de om atâta bănet?! Tot ce-a avut i-a dat pe avocaţi care l-au şmecherit când s-a judecat pentru pământu’ lui.

Fiindcă nu i s-a dat ce-i al lui, fiindcă alţii, şi nu el, primesc despăgubiri pentru poluarea făcută de o sondă, duşmănia lui pe primar şi pe viceprimar, pe care-i consideră cei mai mari vinovaţi de la Bogaţi, se adună şi tot se adună… Şi când omul nu mai poate, când presiunea este uriaşă, nea Nedelea îmi calcă pragul. Eu sunt, deci, supapa…

Eeee, s-a mai dus el şi la prefect („tot ăla cu mustaţă e?” – mă mai întreabă), şi la Avocatul Poporului, la Bucureşti, şi la Guvern, dar n-a rezolvat nimic. A auzit – cineva i-a spus – că primarului din Bogaţi, care e pedelist, nu-i face nimeni nimic atâta timp cât la Putere sunt tot pedelişti, aşa că a început să se resemneze. Dar parcă tot nu-i vine a crede. Îşi scoate căciula din cap şi începe:

– Foaie verde, solz de peşte,

Mandatul lor se sfârşeşte…

Şi ce dacă se sfârşeşte?… – încerc eu să-l provoc puţin, să-l mai scot din ale lui, care-l dor aşa de mult. Iar el, parcă în transă, parcă faţă-n faţă cu primarul Gârleanu şi cu vicele Stoica, continuă să recite:

– Şi pe urmă, atunci, atunci,

Cu poporu’ cum apuci?

Că vă bate ca pe nuci…

Da, îi e necaz lui nea Nedelea. Îmi dă de înţeles că autorităţile nu-l mai respectă ca om. Uite, ca şi în cazul următor… Ani la rândul a sesizat pe la Direcţia de Sănătate Publică faptul că albia pârâului Glâmboc a devenit un fel de depozit pentru reziduurile menajere, o sursă de îmbolnăvire pentru animale, pentru oamenii din localitate. Inspectorii au mai venit, au dat dispoziţii şi… Şi ce? Nimic! Acum e la fel şi bătrânul spune că iar a fost la DSP şi că „ăia” au venit din nou, dar au intrat la Primărie şi apoi au plecat acasă…

Ce să-i spun eu omului ăsta care vine la mine să se mai descarce când vede atâta nedreptate?! Să-i spun că autorităţile sunt plătite de noi ca să lucreze tocmai pentru noi, dar că nu-şi fac treaba?! Să-i spun că pe un bătrân neajutorat ca el nimeni nu-l mai bagă în seamă?! Să-i spun că unii au ajuns să se creadă zei, iar el e un prăpădit de muritor de rând?! Asta să-i spun? Foaie verde, solz de peşte,/Mandatul lor se sfârşeşte…