Citesc in ziare ca Gabriel Bratu a intarziat o ora si jumatate la sedinta de repartizare a posturilor titularizabile din Arges. Nu a dat explicatii. Nu si-a cerut scuze. Daca asa este, cum scriu ziarele, inseamna ca atitudinea inspectorului scolar general al judetului a fost categoric nesimtita.

L-au asteptat mai bine de o suta de profesori, pe o canicula greu de suportat. Programata pentru ora 10:00, intalnirea, desfasurata in cantina Grupului Scolar din curtea Inspectoratului, a inceput la 11:30. Abia atunci si-a facut aparitia onorabilul Bratu. Care, senin, a intrat direct in subiect, fara a-si justifica intr-un fel intarzierea. Comportamentul sau este intolerabil.

Statutul de slujbas al statului il obliga la punctualitate. In viata privata poate intarzia cat vor muschii lui. Nu ne intereseaza. Ca angajat al unei institutii publice este musai, insa, sa vina, la astfel de sedinte, fix la ora stabilita. Practic, Gabriel Bratu le-a rapit acelor oameni din timpul lor. A fost ca un abuz. Timpul costa si bani. Bratu nu stie sau nu vrea sa stie.

Intarzierile, in asemenea situatii, sunt de inteles si de acceptat doar in cazuri de forta majora. Sa admitem, prin absurd sau nu, ca inspectorul scolar general a avut de rezolvat la serviciu o problema importanta aparuta subit. De ce nu a sunat atunci sa anunte ca va intarzia? Ar fi fost o dovada de respect fata de cei din sala, o alegere corecta si de bun simt. Daca ii respecti pe ceilalti, te respecti, in definitiv, pe tine insuti. Bratu are o alta parere.

Sa trecem peste asta. Daca tot a intarziat, insa, si nu un sfert de ora, sfertul „academic”-nu-i asa?, ci o ora si jumatate (!), de ce nu a spus care a fost motivul? Bun, nu vrei sa te explici, dar nici macar scuze nu-ti ceri? Chiar asa? Este inadmisibil! Nu se poate sa treci ca trenul prin gara ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cei care te asteptau, pe o caldura de 30 de grade, sunt oameni, nu o turma de oi, nu o cireada de vaci!

Ma mai irita un lucru si, recunosc, ma irita rau. N-am auzit ca cineva din sala sa fi protestat. In mod normal, atitudinea „generalului” trebuia sa primeasca o replica. Nu huiduieli sau vociferari. Nu s-a gasit, insa, nimeni, dar nimeni, care sa-i reproseze, civilizat, intarzierea. Sa-i bata, delicat, obrazul a rusine. De ce nu a existat riposta? Voi ce credeti? Pai da, de frica!

Poate ca unii veti zice ca prea am taiat firul in patru, ca am facut din tantar armasar. Nu cred. Nu uitati ca in detalii sta diavolul. Din punctul meu de vedere, orice atitudine gresita a oricarui functionar public trebuie taxata. Daca am ajuns ca statul sa-si bata joc de noi, cu nonsalanta, este si pentru ca le-am permis reprezentantilor acestuia sa sara calul. Atitudinea lui Gabriel Bratu nu e, nici pe departe, una izolata. Ba chiar as spune ca vorbim despre un fenomen care ne-a coplesit. Repet, este si vina noastra: am inchis ochii la gesturile necuvenite ale celor pe care ii platim sa ne serveasca interesele, iar nu sa ne ia peste picior.

Mihai Paul Codunas

mihaipaulcodunas@yahoo.com

 

• Distribuie:
• Distribuie
•