Am citit cu mult interes această carte. Vladimir Tismăneanu se lăuda cu ea că a fost tradusă sub egida IICCMER. Cam puţin şi sper să fie şi lucrări şi studii originale ale acestui Institut.
Cartea este un studiu realizat de o autoare americană, Anne Applebaum, care a luat şi premiul Pulitzer. Anne Applebaum este căsătorită cu ministrul de externe polonez Radoslav Sikorski. Anne cunoaşte limba rusă şi a făcut o documentare serioasă privind acest fenomen.
Cartea este complementară cu cartea celebră a lui Soljeniţîn Arhipelagul Gulag. Este o carte complexă, are 584 de pagini în format mare. Analiza acestui fenomen complex este serioasă. Fenomenul lagărelor de concentrare sovietice a fost modelul celor construite de nazişti şi apoi după comunizarea ţărilor est şi central europene şi de aceste regimuri venite cu tancurile sovietice.
Demenţa lui Stalin a dus la încarcerarea a milioane de oameni pentru a face muncă forţată şi a suprima pe opozanţi. Anne Applebaum aminteşte de Canalul Dunăre Marea Neagru ca de cimitirul burgheziei româneşti cum se exprimau mahării comunişti români şi au acoperire în tragedia suferită de cei din obligaţi să lucreze în acest lagăr.
Aş vrea să remarc faptul că această carte fiind scrisă la o distanţă de suprimarea completă a acestor lagăre şi puşcării politice la sfârşitul anilor 80 ale secolului trecut.
Problema cea mai gravă cu acest sistem de exterminarea al opoziţie la puterea bolşevică este faptul cât de slab sau de loc este cunoscut de cetăţenii ţării care este moştenitoarea fostei Uniuni Sovietice adică Rusia de azi. Când autoarea discută cu ruşi aceştia se întunecă brusc şi vor să schimbe discuţia pe acest subiect neconvenabil. În schimb în ţările independente azi desprinse din vechea Uniune Sovietică precum cele baltice moştenirea cutremurătoare a Gulagului şi KGB face parte din istoria tragică recentă. La fel se întâmplă şi în celelalte ţări foste comuniste.
Anne Applebaum foloseşte în documentarea sa multe mărturii a unor polonezi, naţionalişti ucrainieni şi alţi opozanţi care nu sunt ruşi faţă de mărturiile strânse de Soljeniţîn.
În plus faţă de cartea lui Soljeniţîn cuprinde epoca dizidenţei după anii 60, a samizdatului şi a perioadei până la prăbuşirea comunismului în Uniunea Sovietică.
Cartea trebuie citită pentru a avea o imagine asupra uneia din cele mai teribile tragedii ale secolului XX a marii minciuni care a fost comunismul care în loc de îndestulare şi tragedie a oferit reprimare, puşcărie, muncă forţată şi nefericire.
