In cautarea unui reper moral

Admit ca sunt usor debusolat. Am nevoie de repere, dar nu le gasesc. Repere morale in viata pentru o societate care trebuie musai sa se lecuiasca de rau. Cu ani in urma, il aveam pe blandul, pe minunatul Corneliu Coposu.

Azi nu pot cu mana pe inima sa creditez un nou simbol de maretia celui care a infruntat cu zambetul pe buze saptesprezece ani de inchisoare grea in temnitele comuniste. Nu pot pentru ca, spun eu, nu exista.

M-am pronuntat si ma pronunt in favoarea reinstaurarii monarhiei constitutionale, insa Regele Mihai este deja istorie. Il respect si il admir, dar Majestatea Sa nu mai are forta sa se implice direct si categoric in vindecarea tarii care, candva, i-a intors brutal spatele. Principele Radu? Da, imi place atitudinea lui regala. Nu este, insa, o voce publica puternica si constanta. Rar, mult prea rar, critica virulent zoaiele care sufoca Romania.

Sa caut printre marii intelectuali? Cartile lui Andrei Plesu mi-au fost si sunt balsam pentru suflet. Dar, vai, Plesu refuza sa fie o constiinta a cetatii. Ma deranjeaza partizanatul pe care-l afiseaza. Mi-as fi dorit un Andrei Plesu suta la suta obiectiv in subiectivitatea lui. Unul care sa dea de pamant cu tot ceea ce este nefiresc, indiferent de unde vine nefirescul.

Horia Roman Patapievici? I-am „devorat” textele. Il simteam aproape de idealurile si de principiile mele. Pana cand… Pana cand, urcat in scaun de director de institutie culturala, a tacut. Nu mai are la adresa Puterii puncte de vedere dintr-o bucata. Nu mai are opinie in sensul de truditor zilnic si vehement intru recuperarea valorilor care tin onorabil in viata o societate.

Era Corneliu Coposu, dar erau si Doina Cornea si Ana Blandiana. Aveam incredere in retorica publica a unora ca poetul Mircea Dinescu sau ca actorii Ion Caramitru, Victor Rebengiuc si Mircea Diaconu. De doamnele Cornea si Blandiana nu am mai auzit nimic, iar Caramitru si Rebengiuc se rezuma azi la frumoasa lor meserie. Diaconu este implicat, dar, am spus-o si altadata, m-a dezamagit cumplit. Nu are rost sa revin asupra motivelor.

Sa caut in Biserica? Acolo unde prea putini sunt preoti si prea multi-popi? Printre gazetari? Dati-mi un nume al unui jurnalist de opinie si cu notorietate pe care-l considerati deasupra intereselor marunte si vremelnice! Sau printre profesori si medici? Exista macar unul care sa fie varf de lance al societatii civile? Da… aveti dreptate: care societate civila?

Poate ca sunt eu desuet. Poate ca timpurile pe care le traim nu cer repere morale si principii. Totusi… Ma incapatanez sa cred ca, indiferent de vremuri, reperele sunt obligatorii. Am ajuns sa ne traim viata, unica, irepetabila, prizonieri ai verbului „a avea”. Printre altele, reperele morale de care am vorbit, daca ar exista, ne-ar dojeni si ne-ar invata ca mai important decat „a avea” este „a fi”. In lipsa lor, insa, rataciti intr-o lume bezmetica, cine sa ne invete adevarurile simple?

mihaipaulcodunas@yahoo.com