Intelectualii lui Pleşu

În editorialul săptămânal din Dilema veche domnul Andrei Pleşu face o analiză a actualităţii politice româneşti, vorbind despre reformarea clasei politice.

În argumentul său el numeşte un grup de tineri intelectuali care au decis implicarea în politica românească.

O primă observaţie ar fi că toate numele invocate fac parte dintr-o anumită orientare politică şi anume sunt membri sau apropiaţi de PDL. I-aş lua pe rând.

Primul este domnul Teodor Baconschi. Vreau să spun că îmi lipsesc eseurile sale săptămânale despre religie din Dilema veche. Domnul Baconschi este un distins şi merituos teolog. De asemenea, are o experienţă diplomatică, cu unele episoade controversate. Pe această bază Traian Băsescu l-a numit Ministrul de Externe în Guvernul Boc. A debutat pe cai mari, fiind văzut ca un solid candidat prezidenţial şi urmaş al lui Băsescu. Implicarea în PDL a făcut-o prin înfiinţarea unei Fundaţii Democrat Creştine ca un curent în cadrul PDL. Din nefericire prestaţia ca ministru a fost mediocră, marcată de remarci controversate la adresa unei minorităţi din România cu mari probleme de adaptare europeană. A făcut remarci nesocotite pe blogul său la adresa revoltei din Ianuarie şi a fost demis de Boc prin SMS. Trist final pentru unul în care se investiseră atât de multe speranţe! Soarta lui Baconschi îmi aminteşte de cea a lui Adrian Cioroianu, de asemenea titular al unei rubrici în Dilema veche. A fost supus unei îndelungi şi enervante hărţuiri prezidenţiale la numirea ca Ministru de Externe în Cabinetul Tăriceanu. El a fost însă obiectul unei puternice campanii media de denigrare cu obiective obscure. Şi el şi-a ieşit din fire cu prilejul unor evenimente asemănătoare comise de aceeaşi minoritate din România. Şi-a dat exasperat demisia cu ocazia cazului Crulic în care nu avea nicio vină. Ulterior s-a retras din politică, având însă acum o marcată prezenţă media şi reluând rubrica de la Dilema veche.

Trec acum la Mihail Neamţu. I-am citit contribuţiile din revista Idei în Dialog (păcat că şi-a încetat apariţia) şi arăta a fi un alt foarte promiţător teolog. Ulterior, a ocupat o funcţie de consilier în echipa preşedintelui Traian Băsescu. A demisionat pentru a înfiinţa o mişcare politică numită Noua Republică. Personal cred că nu este foarte fericită denumirea acestui proiect politic, este oare anti-monarhic? L-am urmărit la nişte dezbateri politice întrerupând cu aplomb pe interlocutori şi criticând toate celelalte partide politice. Iniţiativa sa a părut a fi o alternativă la PDL sau un PDL reloaded. Nu cred că are anvergura de a conduce o mişcare politică viabilă, ;i sunt necesare nişte figuri politice de notorietate pentru a avea ceva răsunet pe scena politică.

Pe Toader Paleologu îl cunosc personal. Am avut privilegiul şi m-am bucurat de amiciţia lui conu’ Alecu, tatăl tânărului politician. Pe acea vreme era un diplomat de viitor. A renunţat si s-a înscris în PDL stârnind nedumeriri. A fost autorul unor panseuri care l-ar fi întors în mormânt pe onorabilul său tată. A avut totuşi puterea să amendeze şi să înfrunte opiniile comilitonilor săi politici, mai ales în problema monarhiei. Are forţa ironiei şi simţul umorului care amintesc de distinsul său părinte, căruia i-a dăruit şi un foarte simpatic nepot! Candidează acum fără multe şanse pentru primăria Sectorului 1 unde este primar un foarte bun gospodar, Andrei Chiliman.

Pe Cristian Preda îl ştiam de la revista 22 şi opiniile lui erau în răspăr cu ale mele şi am polemizat cu ele, când am avut posibilitatea. A ales PDL şi a devenit euro-parlamentar. Spre cinstea lui şi-a păstrat luciditatea şi a criticat vehement derapajele acestuia. Este singurul care a rămas ferm în opiniile sale diferite, de ale unora dintre lideri, fapt pentru care a fost exclus din partid.

Mihai Răzvan Ungureanu s-a remarcat în media românească drept premiantul! Eu sunt entuziasmat de colecţia coordonată de el la Polirom numită Historia, unde au apărut multe lucrări de referinţă privind istoria universală şi nu numai. Am fost nedumerit când aceeaşi editură i-a publicat un volum omagial numit Anii loialităţii. Care loialitate? A apărut în emisiunea lui Iosif Sava şi pe la Florin Călinescu. Era remarcabil prin excelenţa arătată, care i-a deschis un drum promiţător în diplomaţie. Tăriceanu l-a numit Ministru de Externe în pofida unor rezerve. Din păcate comportamentul lui a fost lipsit de loialitate faţă de primul ministru, jucând pe mai multe tablouri. Comite gafe şi este demis, dar preşedintele Băsescu îi oferă postul de şef al spionilor externi. Asta a fost o eroare, defectele sale fiindu-i cultivate într-un mediu cazon cu linii de comandă militare. Numirea sa ca prim ministru părea un colac de salvare pentru contestaţiile vehemente la care era supus regimul Băsescu. Anumite defecte de caracter cultivate în postul deţinut anterior nu l-au ajutat în acela de prim ministru. A avut un comportament agresiv când nu era cazul, a fost acuzat de arivism, a fost o marionetă în mâinile partidului de guvernământ. Defectele sale principale sunt lipsa de fermitate şi caracter. În plus a marşat absolut aiurea la mitingul PDL cu un îndemn mai potrivit printre udemerişti.

În fine vine Sever Voinescu, alt titular de rubrică la Dilema veche pe care o citeam cu mult interes pentru că era plină de sens şi propunea idei extrem de interesante. A decis să se implice în politică fără a amesteca borcanele cu eseurile din rubrica sa. Activitatea sa politică este marcată de controversata numărătoare de voturi de la Parlament la legea pensiilor împreună cu concitadina sa şi a mea din tinereţile ploieştean caragialiene. Au reuşit o performanţă superioară lui Pristanda, cel cu renumeraţia după buget. Pristanda număra steagurile, Sever Voinescu şi Roberta Anastase au numărat în aceeaşi manieră voturile de la Legea pensiilor. A greşit devenind purtătorul de cuvânt al PDL ca să rostească cu cea mai mare naturaleţe cele mai gogonate gugumănii. Sunt tare dezamăgit de un ploieştean din stirpea celor marcaţi de expresivitatea marelui nostru înaintaş.

Pe toţi cei citaţi de domnul Andrei Pleşu îi marchează apropierea de PDL şi Băsescu ]n sens negativ, din păcate! Probabil că au făcut alegerea din convingere, neştiind că acest partid este marcat de originile sale şi că este asfixiat de năvala oportuniştilor. PDL nu este o alegere potrivită, le este mai potrivit un partid cu nuanţe liberale care să permită dezbaterea de idei, fără influenţa unor dinozauri cu preistorii discutabile, izvorând din birocraţii comuniste.

Dacă aceşti tineri şi distinşi intelectuali ar sta să pregete şi să încerce apoi să coaguleze o mişcare politică în care ar fi vectori de imagine ar putea avea viitor. A te agăţa şi împiedica de un partid consumat precum PDL este o mare eroare!