Fenomenul îngrijorător al slabei utilizări sau chiar al şomajului actual în creştere, care se manifestă printre absolvenţii institutelor superioare de învăţământ din ţară, este de obicei explicat prin criza economică. Ministrul Daniel Funeriu preciza că „reformarea sistemului de învăţământ românesc este o operaţiune imposibil de realizat dacă nu se reformează universităţile -din punct de vedere moral- care sunt centrele de putere ale acestui sistem”.

Este oare posibil să avem un învăţământ bun în timp ce situaţia economică a ţării este deplorabilă ?. Ideea existenţei unui învăţământ de calitate în ţara noastră este o iluzie în care se complac -fără a fi vina lor- mulţi dintre cetăţenii noştri. Realitatea este din păcate foarte crudă, învăţământul şi cercetarea sunt de mai multe decenii în criză, iar efectele acesteia se văd în nereuşitele din activitatea socio-economică de astăzi şi se vor vedea cu atât mai dramatic în evoluţiile viitoare ale ţării noastre. Bineînţeles dacă nu se iau măsuri urgente şi de anvergură.
Trecutul glorios
„Viitorul unei naţiuni este hotărâtor de modul în care acestea îşi pregăteşte tineretul”, afirma încă din secolul al XVII-lea marele umanist olandez Erasmus Desiderius. România secolului XXI, aşa cum o receptăm noi astăzi, a fost pregătită încă din partea a doua a secolului al XIX-lea. Atunci a început modernizarea rapidă a tuturor instituţiilor ţări noastre, care aveau un pronunţat caracter feudal. Această dezvoltare s-a datorat în principal banilor obţinuţi din exportul de cereale de pe marile latifundii ce aparţineau elitei moşierilor artisocraţi, fonduri ce au contribuit şi la dezvoltarea învăţământului, a şcolilor de toate gradele.
Efortul a fost imens. Într-un interval scurt, ce a cuprins perioada anilor 1859-1918, în ciuda inegalităţilor sociale -unii oameni trăiau în bordeie- s-au anulat diferenţele ce ne situau la periferia Europei. Între cele două războaie mondiale, ţara noastră a avut unul din cele mai bune sisteme de învăţământ din Europa ca structură, rezultate, dar mai ales eficienţă. Ctitorii învăţământului României moderne, Spiru Haret şi Constantin Anghelescu, au plecat de la zero şi nu aveau sprijin bugetar ca în zilele noastre.
Prezentul şi viitorul
În România anului 2010, nu mai este un secret pentru nimeni faptul că analfabetismul a atins incredibila cifră -neoficială- de 20%, profesorii au închis şcolile intrând în grevă fiindcă nu mai pot trăi din aceste salarii infime.
Rectorul Gheorghe Barbu al Universităţii din Piteşti declara „Instrucţia este o investiţie pentru viitor. Ea nu se poate face decât dacă există o voinţă politică pentru reformă dar şi cu asigurarea unei finanţări corespunzătoare. O mai largă autonomie a universităţilor pentru a le face capabile să atragă bani din domeniul privat ar fi de gândit şi absolut necesară. Este nevoie de o legislaţie corespunzătoare pentru parteneriate public-private”.
Problemele învăţământului românesc nu vor putea fi rezolvate dacă nu se vor instituţionaliza analize şi dezbateri periodice ale problemelor semnalate. Totodată, ar trebui să apară anual, o carte albă a analizării şi realizării obiectivelor propuse, deci un raport care să cuprindă şi modul de cheltuire a fondurilor alocate. Precum şi un control draconic, fiindcă se ştie încă din anchititate că „niciodată nu vor fi respectate legile într-un stat, unde nu există frică de pedeapsă”, aşa cum bine zicea marele filozof grec Sofocle.
În timp ce ţările înconjurătoare depun eforturi deosebite pentru a recupera rămânerea în urmă din punct de vedere economic, tehnico-ştiinţific, medico-sanitar şi educaţional, faţă de ţările Uniunii Europene, România se întoarce cu faţa la trecutul ei recent şi întoarce spatele tineretului ei, deci dezvoltării şcolii şi implicit viitorului naţiunii.
Succesele internaţionale ale olimpicilor români precum şi cele ale absolvenţilor noştri care lucrează în Occident sunt într-adevăr un motiv de mândrie şi speranţă pentru noi românii. Poate că tocmai condiţiile nefavorabile au stimulat voinţa acestor tineri de a arăta lumii că şi românii pot obţine performanţe profesionale de excepţie.

Viorel Crăciuneanu
craciuneanu2002@yahoo.co.uk

• Distribuie:
• Distribuie
•