După ce am avut răbdarea şi curiozitatea să citesc a treia carte scrisă de Norman Manea, de fapt carte de interviuri luate de Leon Volovici, iată că revin la valori incontestabile.
Jurnalul Naţional tipăreşte şi Colecţia Biblioteca pentru Toţi. De câtva timp apar volume din operele laureaţilor Premiului Nobel pentru Literatură.
Am luat astfel volumul publicat în această colecţie care cuprinde nuvela „Iubeşte Revoluţia” aparţinând lui Alexandr Soljeniţîn.
Legătura mea cu Soljeniţîn este veche, prin 1970 amicul meu Valeriu Demetrescu, actualmente newyorkez avea pe peretele de deasupra patului din căminul studenţesc portretul lui Soljeniţîn, laureat Nobel în acea toamnă, apărut în revista Les Lettres françaises. La un control al decanatului în cămin, la care n-a avut plăcerea, colegii au fost obligaţi să-l dea jos.
Îl ştiam pe Soljeniţîn de la Europa Liberă. Am ascultat fragmente traduse din Arhipelagul Gulag, în special întâlnirea cu spionul Teodorescu care reuşise să taie sforile de la paraşutele unui întreg batalion sovietic şi care l-a ameninţat pe scriitor că proxima întâlnire cu agentul român nu i-ar fi favorabilă.
Am reuşit să citesc, pe rând, în traducere în engleză: Primul Cerc, apoi Pavilionul Canceroşilor. Prin ’76 am reuşit să citesc traducerea tot în engleză a primului volum al Arhipelagului Gulag, adusă de un coleg aflat la bursă în Occident.
Lectura celor două romane şi mai ales a Arhipelagului mi-au revelat un scriitor formidabil din descendenţa tolstoiană şi dostoevskiană. Este fără îndoială unul din marii romancieri ai secolului XX.
Am mai citit în traducere în limba română apoi nuvela cu care a debutat în literatura rusă la Novîi Mir a lui Tvardovski anume O zi din viaţa lui Ivan Denisovici. Apoi am cumpărat din colecţia Cotidianul Pavilionul Canceroşilor şi apoi cele trei volume complete dinArhipelagul Gulag. Am citit şi am în biblioteca şi Doua secole împreuna. Volumul I : Evreii si ruşii, volumele de memorii Viţelul si stejarul şi Ca bobul intre pietrele de moara. Am citit şi ultima lui carte pro-putinistă unde răzbătea conservatorismul lui Soljeniţîn: Rusia sub avalanşă.
Această carte pare a fi prima carte scrisă de marele scriitor în vreme ce se afla în lagărul special de cercetări ştiinţifice Marfino, în 1848, descris ulterior în romanul Primul Cerc.
Cartea are şi un caracter biografic cum sunt şi alte cărţi, dar care sub pana lui Soljeniţîn capătă un caracter epopeic.
Eroul nuvelei care nu este completă fiind ulterior abandonată are în centrul ei pe tânărul Gleb Nerjin. Acesta tocmai absolvise Matematica la Universitatea din Rostov pe Don şi se înscrisese la cursurile Institutului de Filozofie, Literatură şi Istorie din Moscova (IFLIM) pentru că dorea să ajungă scriitor. Declanşarea Războiului de Agresiune al lui Hitler împotriva URSS îl sileşte pe Nerjin să se reîntoarcă la Rostov unde se afla şi tânăra soţie pentru a preda matematica. Soţia era profesoară de Chimie şi este presată de NKVD şi politruci să devină experta în explozibili ai detaşamentului de partizani, iar Gleb este concentrat.
Gleb care este un îndoctrinat şi un mare iubitor al leninismului şi stalinismului. Îşi doreşte să ajungă ofiţer de artilerie dar este concentrat într-un batalion hipo şi devine soldat căruţaş. Batalionul se retrage peste Don şi apoi peste Volga. Are experienţe neplăcute cu cazacii care ar trebui să-l înveţe cum să se comporte cu caii. Ţine lecţii de lămuriri politice ajutând pe comisarul politic, politrucul unităţii unde era soldat. Este trimis de un ofiţer la Stalingrad să intervină pentru revenirea acestuia la unitatea de infanterie, iar pe el îl recomandă pentru artilerie. Urmează epopeea deplasării spre Stalingrad pe calea ferată. Trenurile pleacă după un mers al trenurilor obscur, ştiut doar de dispeceri. Nerjin învaţă că trebuie să intre cu tupeu la dispecer să afle când pleacă un tren în direcţia dorită. După multe zile, prin diferite vagoane, fie încălzite fie nu, pe friguri siberiene din primăvara lui 1942 Nerjin atinge ţinta şi ajunge la ştabul (comandamentul) batalion. Obţine transferul ofiţerului la arma dorită şi el să meargă la şcoala de perfecţionare pentru comandanţii de baterie.
Nuvela este foarte vivace, trăieşti vremurile cumplite, ale începutului războiului, sărăcia, absurditatea birocratică, bulibăşeala din toate sectoarele în măreaţa Uniune Sovietică. Totul este scris într-o notă ironică şi încet, încet observăm cum Nerjin îşi pierde iluziile comuniste.
Orice carte scrisă de Soljeniţîn poartă amprenta forţei sale romaneşti, curajul şi dârzenia în demontarea marii minciuni a secolului XX minciuna umanismului comunist, vinovat de moartea a sute de milioane de oameni.
