Libertatea de a huidui

Românii şi-au câştigat dreptul de a huidui pe conducători în după amiaza de 21 decembrie 1989, când Ceauşescu a primit ce merita el şui ceilalţi lachei ai dictatorului comunist. De atunci nimeni nu a mai contestat acest drept, deşi au existat mârâituri. A fost vremea lui Ion Iliescu, când mase transfigurate îl ovaţionau, au trecut acele vremuri şi Ion Iliescu a fost huiduit. A venit vremea efuziunilor lui Traian Băsescu cu masele. Iată că ieri 24 ianuarie 2011, preşedintele Băsescu a fost huiduit cu prisosinţă de cei nemulţumiţi.

Traian Băsescu şi acoliţii săi au gândit profund greşit măsurile de austeritate care trebuiau luate în condiţiile de criză economică actuale. În loc să promoveze aceste măsuri căutând consensul ei au căutat învrăjbirea. Traian Băsescu în poziţia în care se afla, trebuia să se consulte cu toate forţele politice pentru a găsi aprobarea unei majorităţi a acestora pentru unele măsuri care să afecteze veniturile oamenilor.

Peste tot în lumea civilizată liderii şi-au chemat concetăţenii la solidaritate pentru a trece mai uşor criza, Băsescu a cultivat cu iresponsabilitate ura şi dezbinarea.

Traian Băsescu a găsit în schimb o metodă ticăloasă şi necinstită, în loc să găsească solidaritatea cetăţenilor el a promovat aceste măsuri ca să-i dezbine pe oameni, pe angajaţii la firmele private împotriva bugetarilor leneşi şi inutili. La fel guvernul Boc nu a luat măsurile de scădere a veniturilor din cauza restricţiilor bugetare determinate de criză ci din cauza unor politici şi decizi economice greşite a guvernelor anterioare.

Aşa că nu este nicio mirare că, chiar cu prilejul unui eveniment deosebit sărbătoarea Unirii principatelor dunărene din 1859, Traian Băsescu a fost huiduit cu multă patimă. Ne aflăm într-o situaţie dificilă iar guvernanţii dau dovadă de buimăceală, de incompetenţă, de abuz şi de aroganţă. În condiţiile acestea nimeni din cei acre se află acum la putere să nu se aştepte decât la huiduieli.