Secvenţa 1. Cu două zile în urmă, pentru spanioli a fost cea mai importantă sărbătoare. Ziua Regilor Magi (Los Reyes Magos) se bucură acolo de mai mult success decât Crăciunul. Este ziua în care regii Melchor, Baltazar şi Gaspar vin din Orientul Îndepărtat cu daruri multe şi frumoase pentru copiii cuminţi şi silitori, şi cu cărbune (dulce) pentru cei neastâmpăraţi sau răi. Străzile oraşelor din Spania prind viaţă, prind culoare la sosirea caravanelor cu cămile, cai, măgari, paji ai magilor care îşi fac şi ei apariţia împărţindu-le bunătăţi celor mici.
În Spitalul universitar „La Paz” din Madrid, acolo unde se află internat Iustin Florentin Tudor, copilul de 5 ani şi jumătate, din Piteşti, care a suferit un transplant de ficat, regii magi care au venit să împartă daruri au fost, de fapt, nişte sportivi: fotbaliştii de la Athletico de Madrid. Oameni cu suflet mare. Generoşi. Creştini. O adevărată magie.
Secvenţa 2. Cu două zile în urmă, Biserica Ortodoxă Română a sărbătorit botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza. A fost ziua în care, inclusiv în Argeş, mulţi s-au îmbulzit la cozi uriaşe ca să ia apă sfinţită cu damigenele. Pe ici, pe colo, a fost nevoie de intervenţia jandarmilor, fiindcă „mieii lui Dumnezeu” devin chiar lupi când e vorba să se lupte pentru o agheasmă gratuită mai multă şi chiar mai… sfinţită decât în alte părţi. La modul serios, e dramatic ce se întâmplă astăzi pe aceste meleaguri. Pe fondul sărăciei, a frustrărilor de tot felul, a lipsei de educaţie, unii îşi dau în cap pentru un litru în plus de apă sfinţită, pe care – mare e grădina Ta, Doamne! – au început să o preţuiască acum şi din punct de vedere al „tăriei” sfinţirii… („Apa aia e mai sfinţită decât ailaltă”). Unde e creştinismul nostru în astfel de momente? Unde e magia?
Secvenţa 3. Dacă pentru apă dată pe gratis s-a bulucit lumea, ce să ne mai mirăm la când e vorba despre „promoţii” ceva mai consistente?! La Piteşti, spre exemplu, când se dau sarmale cu mămăliguţă şi cu ţuică fiartă, sau fasole cu ciolan, e ca la… revoluţie. Pentru unii nu ajung nici trei porţii de căciulă.
Primitul „pe degeaba” scoate la iveală o trăsătură de-a dreptul jenantă a unora dintre semenii noştri. Există şi oameni care au ajuns să ia cu snopul ziare distribuite gratuit în ediţie de seară. Nu îi este suficient fiecăruia un singur exemplar. Nici 15-20 de ziare nu îi ajung unui astfel de personaj, pe care, în cele mai multe dintre cazuri, îl veţi vedea luând şi apă sfinţită cu damigeana sau stând de trei-patru ori la rând la sarmale.
În loc de epilog. Gesturi precum cel al echipei de fotbal din Madrid sunt extrem de rare în România, dacă nu inexistente. Şi la ei în Spania e criză, şi la noi e criză, dar diferenţa dintre civilizaţii constă în generozitate. E clar că dăruind devii mai bun, eşti mai puternic. Asta e magia! Rară în România!
