Sunt popoare care nu înţeleg nimic din lecţiile istoriei. Sunt partide care seamănă mai mult cu adunături de indivizi. Am rămas cu gust amar după ce am văzut cam ce au fost în stare să le transmită liderii PSD tinerilor din partid. Glume mai mult sau mai puţin inspirate, ceva misoginism de la Dragnea din reţetarul lui Băsescu şi deja patologica luptă dintre Năstase şi Băsescu. Cu ce s-au ales tinerii PSD din congresul de ieri? Cu băşcălia pe care o aveau şi la o bere, cu un şef care a candidat de unul singur, culmea, la tineret (deşi recunosc într-o mai mică constrângere decât la OT-PDL), şi probabil cu răceala luată de la colegii din sală. Într-un mod straniu, viitorul politic pare atât de similar cu actualul politic.

Evoluţia politică este aproape nulă. După 20 de ani, vom avea politicieni nu prea evoluaţi faţă de comuniştii care ne-au condus şi ne conduc. Pentru că…aşa cum le place politicienilor să spună, şi de data asta au dreptate, poporul are conducătorii pe care îi merită. Este însă un silogism mincinos în democraţie. Nici politicienii şi nici românii nu au înţeles că democraţia nu este puterea poporului, a celor aşa de bine numiţi de Brucan „stupid people”.
Democraţia înseamnă puterea cetăţenilor! A CETĂŢENILOR, nu a prostimii. Prostimea, aşa cum a caracterizat Brucan românii de rând, sunt sclavii de pe vremuri. Sunt iobagii pe care îi beleau grofii. În democraţie, cetăţenii şi nu iobagii, sclavii şi prostimea conduc.
Diferenţa dintre cetăţean şi sclav este că cetăţeanul are drepturi, libertăţi şi respectă legea. Adică, respectă drepturile şi libertăţile celorlalţi cetăţeni, respectând anumite constrângeri. Iar statul, prin taxele sale, nu trebuie să îmbogăţească pe unii doar, ci să transforme banii în servicii. Or, în România, bag de seamnă că nu există democraţie, pentru că nu există, în primul şi în primul rând, cetăţeni. Ci sclavi. Sclavi cărora statul- şi aici este vorba despre parlamentari, miniştrii, preşedinte- toţi purtători de nume, nu aşa, abstract- instituţii conduse de unii nu le respectă, dar să le mai apere drepturile. Pentru că sclavul nu are drepturi! El trebuie doar să dea.
Stupid people doar dau şi primesc bătaie şi condiţii precare de viaţă. Stupid people, ca şi masă şi indidivid, e ţinut în prostie, ca nu cumva să se deştepte şi să îşi ceară drepturi şi o viaţă decentă, e lăsat să moară în mizerie pentru că nu este important, organele legii devin organe suprimatoare, şi este jecmănit de tot ce produce, ba şi în plus.
Când sclavul devine „liber”, devine cetăţean, atunci îşi cere dreptul la viaţa decentă, la protecţie, la educaţie, la servicii medicale, dreptul la o viaţă decentă după una de muncă. Nu este un asistat, este un cetăţean. Şi atunci când nu are aceste drepturi, şi le cere. Şi atunci, cei ce conduc cetatea se conformează puterii cetăţenilor, pentru că, dacă nu, responsabili fiind, sunt răsturnaţi. Iar nu ca la noi, unde cel ales nu îşi vede timp de patru sau cinci ani decât de jocuri de culise, îmbogăţiri, lărgirea pântecului până devine un sac cu bălegar şi lăţirea cefei şi să acumuleze cât să nu mai trebuiască să muncească dacă nu va mai fi ales iar. Iar nu doar presa, o parte a ei ar face opoziţie şi Opoziţia ar mima. Iar nu conducătorii le vor spune cetăţenilor ce să vadă, să înţeleagă şi să creadă. Ci să vină cu argumente, iar cetăţenii ar alege ce e bun şi ce nu. Iar nu un partid ar pune preşedinte la tineret un analfabet după care să-l arunce în Parlamentul European. Şi nici un preşedinte nu ar sta agăţat de gât cu un interlop şi ar da în mogulii cu care a făcut afaceri sau ar numi pe alţii comunişti şi securişti când tocmai dosarul său a lipsit misterios. Şi nici toţi de sub el nu ar mai fi nişte limbi care ar au rămas fără papile gustative. Atunci, şi conducătorii aleşi ar fi asemeni poporului- cetăţeni, iar nu orice miting al cetăţii ar fi subminarea securităţii statului, ci vocea cetăţenilor. Ar respecta legea, nu ar deveni veritabile structuri mafiote cu legături interpartinice, şi ei ar răspunde cu adevărat în faţa cetăţenilor.
Or, deocamdată, cetatea trebuie să evolueze, ca să aibă cetăţeni. Iar atunci, clasa politică va fi formată tot din cetăţeni. Căci nu vom putea extermina un popor ca să avem un altul, nou, cu valori înalte şi curecte, cum nu putem avea pretenţia că, omorând pe toţi din clasa politică, vor veni alţii virgini şi drepţi. Deocamdată, trăim într-o pseudo-democraţie, cu pseudo-cetăţeni, pseudo-politicieni, pseudo- cetate: România şi frunza ei.

• Distribuie:
• Distribuie
•