A mai trecut o motiune. Inca una fara succes. N-a fost sfarsitul lumii. Nici macar o noua mineriada. Zgomot mult pentru nimic. Agitatie fara rost. Temeri si sperante, asisderea. In cel mai pur stil romanesc, puterea si opozitia au facut din tantar armasar. Romania a asistat mai degraba pasiva.

Jandarmeria, Politia, Serviciul de Protectie si Paza si, sunt convins, si Serviciul Roman de Informatii au exagerat. Mobilizarea pentru mitingul care a insotit motiunea a fost, pe alocuri, ca de razboi. Probabil ca mai marii institutiilor mentionate au vrut sa-l impresioneze pe domnul Basescu. Sa-i demonstreze ca i-au ramas loiali si ca nu-l vor parasi niciodata. Penibili.

De ce a fost nevoie ca ministrul Internelor sa dea ordin ca politistii din toata tara sa intre in stare de alarma? Sau ce-au cautat jandarmii pe holurile Parlamentului? Suntem tara europeana sau Nicaragua? Eu pot intelege ca, omeneste, regimului Basescu ii tremura chilotii de frica. Totusi, masurile de securitate au fost mult, mult prea radicale fata de situatia data. Protestatarii nu veneau la Parlament calare pe tancuri. Unde le este simtul masurii?

Mitingul s-a dovedit a fi, de altfel previzibil, un fiasco. Daca aplaudacii puterii au urlat, in special la B 1 TV, ca este pericol de mineriada, de cealalta parte, mesaj amplificat pe Antena 3 si pe Realitatea, sindicalistii si-au umflat bruma de muschi flescaiti promitand ca vor aduce in Piata Constitutiei 80 000, ba nu, chiar 100 000 de oameni. Deloc, dar deloc, surprinzator, au fost de trei ori mai putini. Iarasi vorbe, sunete, tipurituri.

Aparatul de propaganda al portocaliilor, diversionist cum ii este obiceiul, a lansat ideea ca mitingul va degenera in acte de violenta. Vax albina. Ca o mana de protestatari, unii, inteleg, membri in galeria Stelei, au tras, cu jandarmii, de-un gard, de parca leganau platoul cu coliva, nu se cheama c-am asistat la vreo confruntare fizica dura. Sa fim seriosi. Comparati cu anarhia de pe strazile marilor orase din Franta. Seamana?

Din arsenalul de zgomot premergator marelui fas de miercuri a facut parte si povestea cu voturile care-i lipsesc opozitiei sa rastoarne Guvernul. Ba ca mai e nevoie de patru, ba de trei, ba de doua, ba de unul singur. In realitate, la urne, diferenta pana la pragul izbavitor dincolo de care Cabinetul Boc s-ar fi aflat acum in ghena de gunoi a fost de saptesprezece voturi.

Regimul Basescu va avea viata lunga. Nicio motiune si niciun miting nu-l vor clinti. Asteptam alegerile din 2012. Pana atunci, haideti sa tratam situatia cu luciditate. Opozitia nu va fi in stare sa schimbe, in favoarea ei, raportul de forte din Parlament. Prin urmare, Guvernul Boc va rezista fix cat va dori conu’ Basescu, iar despre suspendarea presedintelui nici nu se mai pune problema. Din pacate.

In loc sa lase capul in pamant, liderii sindicali au anuntat, dupa mitingul de trei lulele, trei surcele, ca pregatesc greva generala. Aloooo, treziti-va! Romanii nu au vocatia protestului. Este chiar atat de greu de inteles? (Cu tot respectul si cu toata prietenia pentru miile de oameni, inclusiv argeseni, care, pe o vreme ploioasa, au participat la miting).