In „n” alte situatii, pe principiul descentralizarii, este cat se poate de firesc ca decizia sa stea in mainile administratiilor locale. Insa, in ceea ce priveste cainii vagabonzi problema trebuia sa aiba o rezolvare la scara nationala.

Era nevoie ca proiectul de lege mult discutat de cateva zile incoace, adoptat in Comisia pentru administratie publica a Camerei Deputatilor, sa prevada o solutie unitara, valabila pentru toate primariile.

Ce se va intampla cand o primarie va opta pentru sterilizarea maidanezilor, iar o alta pentru eutanasiere (daca va fi vreuna care sa aleaga „masura” extrema)? De pilda, e posibil ca orasul care a preferat prima varianta sa fie „invadat” de cainii salvati de la moarte din orasul vecin sau din alt judet. Cine ii va salva? ONG-urile iubitorilor de animale! Tot ele vor asigura, intr-un fel sau altul, transportul, fie el si clandestin, al cainilor de la o localitate la alta. Si atunci, in realitate, nu am rezolvat nimic! Din contra.

Iubesc cainii si, in acelasi timp, vreau sa nu mai vad picior de maidanez pe strazi. Ma pronunt categoric impotriva eutanasierii, exceptand, desigur, cazurile extreme (cainii agresivi sau foarte bolnavi, fara posibilitati de vindecare). A trece la eutanasierea in masa a maidanezilor ar fi o barbarie. Ca orice barbarie, inacceptabila. Aici nu incap discutii.

Ramane solutia sterilizarii, solutie la care s-a apelat si pana astazi. Fara succes. De ce? Tocmai pentru ca legiuitorul nu a gandit o rezolvare la nivel national! Era obligatorie implicarea directiilor sanitar-veterinare, care sa monitorizeze, de exemplu, stapanii de caini din gospodarii. Sa-i monitorizeze pentru ca acestia sa nu mai abandoneze puii pe domeniul public, cum se intampla des, si pentru amendarea, usturatoare, a celor prinsi ca-i abandoneaza. De asemenea, directiile sanitar-veterinare ar fi trebuit sa fie abilitate sa sterilizeze cainii-femele din curti. In paralel cu asta, administratiile locale ar fi trecut la amenajarea de noi adaposturi pentru maidanezi, adaposturi care sa fie gestionate si cu ajutorul ONG-urilor iubitorilor de animale si ar fi incurajat adoptiile.

Neluand deciziile la care m-am referit mai sus si pasand responsabilitatea catre primarii, Parlamentul s-a spalat pe maini si, de fapt, lasa maidanezii pe strazi. Fie doar si din motive electorale, doar putini primari (daca va exista vreunul!) vor apela la „varianta” eutanasierii. Prin urmare, situatia nu se va schimba cu nimic. Parlamentarii s-au invartit in jurul cozii, realizand un proiect de lege ineficient. Daca plenul Camerei, ca for decizional, il va aproba in forma trimisa de Comisia pentru administratie publica, lucru de care ma indoiesc, va face o greseala.

mihaipaulcodunas@yahoo.com

• Distribuie:
• Distribuie
•