Pruncul aflat în burtica mamelor percepe sunetele din a treisprezecea săptămână de sarcină, iar sistemul auditiv este aproape format în luna a opta.
Deşi la naştere copilul are un auz cu 40% mai puţin dezvoltat decât al unui adult, încă din săptămâna treizeci a vieţii intrauterine acestuia începe să-i placă muzica.
O echipă de cercetători canadieni a realizat un studiu pe 134 de viitoare mame, stabilind că până la vârsta de 10 săptămâni a vieţii intrauterine fătul nu percepe niciun sunet. În intervalul 10-36 de săptămâni, acesta reacţionează la sunete diverse, de la muzică relaxantă până la zgomote puternice.
Chiar dacă există şi psihologi care contestă acest rezultat, majoritatea specialiştilor susţin că muzica cea mai indicată în timpul sarcinii este cea clasică, deoarece ajută la dezvoltarea vorbirii, memoriei şi a capacităţilor motorii ale copilaşilor cu vârste de până la 3 ani.
Un alt studiu arată că muzica ocupă un loc important în dezvoltarea intelectuală a copiilor, în special cea clasică, sugarii de până la 5 luni reuşind să-şi manifeste preferinţa pentru o anumită melodie, iar cei de până la 9 luni putând să facă diferenţa între pasajele vesele şi cele triste ale muzicii beethoveniene. Dacă în timpul sarcinii mama ascultă o melodie în mod repetat, imediat după naştere aceasta va fi recunoscută de copil, fapt dovedit prin analizarea ritmului cardiac, care se reduce la jumătate în momentul ascultării melodiei.
