Am înţeles de la radio că a fost desemnată personalitatea anului, probabil revista americană Time care se ocupă de acest lucru. Şi personalitatea desemnată a fost protestatarul.

Acest lucru se explică prin fenomenul numit Primăvara Arabă. Aceste explozii de indignare a condus la prăbuşirea unora din regimurile arabe. S-au prăbuşit pe rând regimurile de mână forte din Tunisia, Egipt şi apoi războiul civil din Libia. Acum sunt în desfăşurare mari represiuni în Siria şi Liga Arabă deja a intervenit. Nici celelalte regimuri din lumea arabă nu au fost scutite de frământări, în Bahrein s-a anulat cursa de Formula 1.

Asta îmi reaminteşte cu nostalgie de faptul că acum 22 de ani nu cred că protestatarul din fostele ţări comuniste a fost desemnat personalitatea anului. Atunci mulţi oameni uniţi de ura împotriva comunismului s-au adunat să protesteze, la noi în România cu consecinţa dramatică a pierderii vieţii.

Protestele au continuat şi după 22 decembrie pentru că mult mai puţini oameni au apărat democraţia greu înfiripată în România suferind consecinţa asaltului minerilor stârniţi de resturile securităţii şi de dorinţa de putere a lui Iliescu. Cea mai dramatică a fost revolta Pieţei Universităţii care a lăsat în amintire dorinţa de adevăr şi de exprimare liberă.  Semnificativ, liderii de azi ai opoziţiei sunt dintre cei care au frecventat acest protest. Dacă ne uităm în partea cealaltă preşedintele de azi al României, fost comunist, era ocupat în guvernul României cel al lui Petre Roman şi Ion Iliescu, iar prim ministrul de azi Emil Boc probabil se ascundea pentru a nu suferi corecţii de la clujenii furioşi pe activiştii PCR şi UTC.

Dacă în primele luni ale anului 1990 românii nu pierdeau nicio ocazie să protesteze, acum s-a lăsat o deprimare generală. Am fost supuşi la nişte privaţiuni fără precedent, demne de epoca lui Ceauşescu şi protestele au fost firave. Ca expresie a ipocriziei actualei guvernări la un miting neautorizat al unor militanţi pentru drepturile omului aceştia au fost îmbrânciţi, arestaţi şi amendaţi.

Să admirăm pe oamenii de curaj de pretutindeni şi de la noi atunci când protestează pentru încălcarea libertăţilor. Şi de ce nu să ne întristăm când unii se îmbrâncesc la pomeni electorale, la bani oferiţi de afacerişti dubioşi, la sarmale şi fasole cu cârnaţi pe daiboj.

Visez ca românii să protesteze când guvernanţii nu-şi respectă promisiunile, când îi batjocoresc, sau măcar atunci când sunt chemaţi  la alegeri  abuziv comasate să ştie unde îşi pun ştampila.

• Distribuie:
• Distribuie
•