Pitești: Ultimul drum al lui Andi: A plecat în aplauze – Imagini exclusive crunte

,,Din fericire, Andi a înviat într-o lume mai bună, în zi mare, de sărbătoare.

Din păcate, a lăsat un gol imens după o luptă crâncenă cu viața.

Rămâne eroul nostru / eroul vostru / îngerul nostru!

Dumnezeu să-l primească în Împărăția Lui!”, acestea au fost gândurile așternute de un tată îndurerat, gânduri ce au întristat zeci de suflete, de oameni care au luptat cot la cot cu Andi să-i readucă sănătatea.

Andi, elev la Colegiul Național „Alexandru Odobescu”, avea doar 19 ani și un munte de visuri... din păcate frânte de boala nemiloasă care, în urmă cu doar câteva zile – ,,în zi mare, de sărbătoare (n.r. ,<<Schimbarea la față>>)” –, i-a purtat sufletul la ceruri.

Acum se odihnește… După un an plin de provocări, încercări și luptă neîncetată, Andi pare că i-a așteptat pe cei care l-au iubit să își ia un ultim rămas-bun la Capela Bisericii „Mavrodolu” din Pitești.

Și au venit. Nu l-au dezamăgit nici acum, în ultimele ceasuri ale trupului său pe acest pământ.

Pitești: Ultimul drum al lui Andi: A plecat în aplauze – Imagini exclusive crunte

Au venit într-un număr atât de mare, încât capela și, mai apoi, curtea bisericii, au devenit neîncăpătoare.

Zeci, poate chiar peste o sută de oameni, l-au plâns în tăcere pe colegul, fiul, prietenul sau poate doar cunoscutul Andi.

Cu coroane din flori albe, la fel de pure ca el, au împodobit aleea care duce spre capelă, transformând-o parcă într-un drum de adio.

Pe alee s-a format un șir neîntrerupt de oameni veniți să îi aprindă o lumânare. Printre ei s-au aflat și colegii de serviciu ai tatălui, de la ANP – Serviciul de Acțiuni Speciale, îmbrăcați în uniformă.

Mulțimea păstra tăcerea… Doar glasurile melismatice ale soborului de preoți, care oficiau slujba de înmormântare, se mai auzeau răsunând, cu ecou, dincolo de curtea bisericii.

Din când în când, liniștea era întreruptă de câte un „Bogdaproste” rostit de cei prezenți, care primeau, conform tradiției ortodoxe, pachete de pomană cu covrigi, prosop alb și lumânare, în timp ce, de afară, dangătul grav al clopotelor amintea tuturor de despărțirea de Andi.

Finalul slujbei nu a fost marcat doar „Veșnica pomenire”, ci și de pașii reținuți ai celor care știau că despărțirea este definitivă.

În acest timp, discret, apropiații lui Andi au pregătit mașina mortuară, iar alături, încă două mașini abia puteau cuprinde mulțimea de coroane albe, semn al iubirii și al respectului… Trupul său urma să fie dus spre locul unde va domni liniștea veșnică – Cimitirul „Sfântul Gheorghe”.

Crucea și sicriul alb au fost purtate pe brațe de colegii tatălui, dar și de oameni care l-au iubit, l-au prețuit și care îi vor purta chipul în inimă cât vor trăi.

Alaiul, copleșit de durere, însoțea un tânăr de doar 19 ani pe ultimul său drum pământesc, un drum pe care nimeni nu și-ar fi imaginat că îl va parcurge atât de curând….

Însă Andi nu a pornit oricum pe ultimul său drum, ci în aplauzele celor prezenți – un omagiu pentru ceea ce a fost și pentru lupta pe care a dus-o până la capăt.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!