În aprilie, România va finaliza noul acord „precautionary” cu FMI, pe o perioadă de doi ani, în valoare de 5 miliarde de euro – 3,6 de la FMI şi 1,4 de la CE – bani ce vor fi ţinuţi la dispoziţia ţări noastre, şi pentru care nu se vor plăti comision. Şeful statului a anunţat că ţinta de deficit bugetar pentru acest an, prevăzută în acord, va fi de 4,5%, iar pentru anul 2012 va fi de 3%.
Traian Băsescu a adăugat că împrumutul, va fi valabil până în primăvara anului 2013, după alegerile legislative, şi va feri populaţia de riscul promisiunilor populiste ale partidelor politice.
Şeful statului a mai anunţat că România nu mai are nevoie să primească ultima tranşă de împrumut din precedentul acord „stand-by” cu FMI, tranşa în valoare de un miliard de euro, având în vedere stabilitatea economică.
Riscul supraîndatorării
De fapt, ţara noastră nu avea nevoie să mai tragă ultimele trei tranşe de la FMI şi nu numai ultima, deoarece acestea au mărit rezerva de valută a BNR, care a ajuns la 36 miliarde de euro. Aceşti bani trebuiau să ajungă în economia reală, pentru a combate şomajul, pentru a stimula mediul de afaceri, pentru a înfiinţa noi locuri de muncă.
Rezerva valutară a BNR este foarte mare şi costisitoare. Este mare deoarece o rezervă optimă ar trebui să asigure acoperirea importurilor între 4 şi 6 luni şi nu 9 luni, ca acum. Este scumpă deoarece BNR ia banii de la FMI cu 3,5% şi îi plasează la un randament mediu de 0,8%, deci practic se înregistrează o pierdere contabilă de 2,7%.
Economia româniească nu este stabilă, din următoarele motive. Pe perioada acordului cu FMI, am înregistrat o scădere cu 10% a PIB-ului, un plus de 200.000 de şomeri, un minus de 200.000 de salariaţi şi un plus de un milion de săraci.
![[930x122px]Campanie-vânzări-Ursuleți_epitesti](https://epitesti.ro/wp-content/uploads/2025/10/930x122pxKV-de-Summer_Sale_2026_epitesti.jpg)
Umbrela FMI nu ne-a ajutat să atragem mai multe investiţii străini directe, ele au scăzut cu 50% în 2009 faţă de 2008 şi cu 30% în 2010 faţă de 2009. România a intrat în cercul vicios al îndatorării, trecând de la creşterea consumului pe baza importurilor în perioada 2005 – 2008, la creşterea datoriei publice externe, ce s-a triplat ca pondere în PIB în ultimi 3 ani. Totodată în acest an, va trebui să plătim 6 milioane de euro pe zi, reprezentând dobânda la datoria acumulată, iar în perioada 2012 până în 2015, BNR va plăti 10 miliarde de euro către FMI.
Măsurile de austeritate aprobate de FMI în anul trecut – reducerea fondului de salarii cu 25% din administraţia centrală şi locală, reducerea pensiilor cu 15%, tăierea drastică a unor subvenţii şi creşterea TVA-ului de la 19 la 24% – au dus la sufocarea mediului de afaceri şi sărăcirea puternică a românilor, ajungându-se ca 50% dintre familiile din România să nu- şi mai poată plăti la timp facturile la utilităţi.
În plus, există riscul supraîndatorării, datorită următoarelor cauze. Datoria publică a României pentru acest an este estimată la 40% din PIB, în timp ce limita sustenabilă este calculată de FMI la 36% din PIB. Structura acesteia, arată că doar 20% din datoria publică de 14 miliarde de euro, este pe termen lung, adică pe o perioadă mai mare de 5 ani.
