Iată că, în acest an, după sesiunea din iunie a bacalaureatului, apare o situaţie unică în istoria postdecembristă a României, mai puţin de jumătate din numărul celor care au participat la examen au promovat, mai precis doar 44,47%, înainte de soluţionarea contestaţiilor, iar 661 de candidaţi au fost eliminaţi pentru că au fost prinşi copiind.
Despre situaţia din judeţul Argeş, ce să mai vorbim, cu un procentaj de 36,42%, ocupând ultimele locuri, într-un clasament ce cuprinde cele încă 41 de judeţe, în condiţiile în care înainte de 1989 ne situam pe un onorabil loc trei, după Bucureşti şi Timişoara, cu un procent de reuşită de 78%, ceea ce spune multe.
Anchetă sociologică
Toate aceste constatări îngrijorătoare pentru viitorul generaţiei actuale m-au determinat să iniţiez o anchetă sociologică având ca respondenţi cadre didactice cu experienţă atât din mediul preuniversitar, cât şi universitar din Piteşti şi Bucureşti. Cumulând aceste opinii au rezultat următoarele păreri, ce zicem noi pertinente.
De ce s-a ajuns acum la aceste rezultate foarte slabe ?. Mulţi au contestat că dezastrul actual se datorează măsurilor de supraveghere video de la examen. Dar aceasta nu este însă o cauză a slabelor rezultate înregistrate, ci lipsa de pregătire care ia determinat pe elevi să apeleze la mijloace ilegale de promovare.
Care ar fi cauzele de fond ce au determinat acest fenomen negativ ?. Instabilitatea legislativă a făcut ca nici o reformă după 1989 să se finalizeze pozitiv. Acestea şi nivelul scăzut de salarizare au generat ca personalul didactic să-şi piardă interesul pentru exigenţă şi calitatea superioară a învăţământului preuniversitar. Instituind un sistem de complicitate profesor-elev care s-a tradus în rezultatul actual.
Credeţi că actuala curriculă este suficientă pentru depăşirea nivelului şcolar al învăţământului preuniversitar ?. Nici o curriculă introdu-să după 1989 nu a fost verificată integral, neavând timp să prindă rădăcină. Acestea nu au fost bine nuanţate în funcţie de specificul şcolilor. Se propune constituirea unei curriculă diferită, în urma unor consultări între Minister şi Corpul profesoral, în funcţie de tipul de şcoală şi posibilităţile de susţinere regională.
Ce sistem preuniversitar european ar fi privit ca alternativă ?. Şcoala românească preuniversitară a funcţionat în perioada interbelică şi chiar după aceea, prin utilizarea modelului francez, în care persoanele decizionale aveau o grijă foarte severă pentru absolvenţi. Spre deosebire de Germania şi Anglia liceele sunt consolidate în funcţie de profilul de pregătire. Ar trebui optat fie pentru un sistem francez, cerând tuturor şcolilor preuniversitare acelaşi nivel de pregătire, fie pentru sistemul anglo-saxon cu specializări diferite şi cu existenţă axată pe aceste specializări.
În concluzie, într-un sistem social în care legea se încalcă frecvent, în care traficul de influenţă este la el acasă, în care guvernează nonvaloarea, în care lupta pentru existenţă dobândeşte în anumite medii atribute biologice. Şcoala nu poate să nu primească aceste influenţe negative, la aceasta vom adăuga că societatea a degradat prestigiul dascălului, care are o situaţie materială precară, şi nu dispune de pârghii pentru recuperarea morală şi financiară a celor cu rezultate bune.
Viorel Crăciuneanu
craciuneanu2002@yahoo.co.uk
