Peste putinţă este de a dobândi un nem bun năravuri întemeiate, înbunătăţiri, şi în scurt prefacere din rău spre bine, făr de întâia câştigare a luminei, care îş ia începere şi întemeiare dela învăţătură.

[…] Aşa dar negreşit trebue ca căzând cu pocăinţă şi rugăciune cătră milostivul Dumnezeu, ca să ne ajute, şi întâiu să îmbrăţişăm Învăţătura, care este cea dintâiu pricină spre a câştiga adevărata Lumină. Apoi vredniciia economică, Unire, Dreptate şi bunele Năravuri. Şi să dăpărtăm luxul, jafurile, mândriia, şi această toată dezghinare, care din zi în zi ne aduce la re dărăpănare. Atunce trebue să avem nădejde că ne va izbuti gândul cel folositoriu, spre câştigarea Învăţăturei şi bunelor Năravuri.
[…] Venitul tuturor acestor aşezăminte de instrucţie este aproape de 400.000 de fiorini, cu toate că această Pestă nu poate să se potrivească nici cu Craiova, atât la venituri, cât şi la toate.
[…] Un astfel de lucru nici în vis nu l-au văzut ai noştri, ci de multe ori stăpânitorii au stricat şi acele mici şcoale dinadins, ca să nu se deştepte norodul şi dintr’acele puţine venituri, iarăş au luat şi l-au întrebuinţat în alte lucruri, nu spre folosul Patrii. […] Neînvăţătura şi înjuguirea prosteşte pe om, făcându-l şi rău.
[…](n.r.- despre Vienna) Bez această supărare, nu mai este alta, ci numai obştească vieţuire vesălă şi fericită, care să picinueşte din dreptele hotărâri pravilniceşti, ce nu îş au puterea urmărilor numai către cei mici, ci şi către cei mari, şi nu numai către cei săraci, ci şi către bogaţi. Şi aşa, fieşcare după a sa avere şi agoniseală răspunde şi dreptul Împăratului; iar nu cel mare şi bogat nimic, căci îl ocoleşte puterea, şi cel mic şi sărac să dea tot, ori ce are, făr’ de a mai rămânea şi pe seama lui, ca unul ce el a muncit, şi aşa în veci să muncească, necontenit să dea, şi lui nimic să nu-i rămâie. Iar nu ca pe la noi, unde îmi trebue hârtie de voi voi să înşir numele celor trănţăroşi şi cu picioarele goale, sau streini sau pământeni, care făr’ de avere de o sută lei, au ajuns în puţinii ani milionişti cu palaturi şi cu moşii, întocmai ca familiile ce le
agonisesc în vreme de doaă, trei sute de ani, şi nu ajută nici Patria, nici trebuinţele oraşului, cu nici un mijloc, măcar să dea din averea lui dintr’o mie una, -ci câştig numai din averea norodului, făr’ de a se folosi şi norodul dela ei.
[…] Şi, în scurt, dup acelea care ştiu când eu am fost în slujbele Patrii, zic că toţi aceşti mulţi speculanţi, stăpânirea cu toţi cei din prin prejuru-i şi, făr’ de deosebire, toate treptele dregătoriilor, dela mare până la cel mai mic, necontenit şi făr’ de milostivire, zleiesc toată sudoarea noroduluim făr’ de a pricinui nici unul acestui neam, acestor fraţi, folos măcar cât bobul de meiu.
Acest editorial a fost realizat dintr-un colaj al celor scrise de Constantin Radoviţ din Goleşti (Constantin Golescu), în anul 1826. Băgăm de seamă că, de atunci şi până acum, după atâtea reforme, sisteme politice şi vorbe politicianeşti, nu multe s-au schimbat în ţărişoara noastră.
P.S. „Nu va găsi nimeni vre-o deosebire între cenuşa din trupul împăratului şi dintr’a săracului”

• Distribuie:
• Distribuie
•