Sanatatea, prioritate nationala

N-am sa fac imprudenta sa analizez schita de program economic a Uniunii Social Liberale. Pe de-o parte, nu sunt specialist, iar pe de alta, nu mai cred in proiectele partidelor.

Daca dupa douazeci de ani de economie de piata nivelul de trai al romanului este pe mai departe foarte jos, inseamna ca toate pretinsele solutii ale formatiunilor politice care au guvernat sau care guverneaza au fost si sunt simpla maculatura. Realitatea de zi cu zi arata rau.

Ma voi opri asupra unui singur aspect. Nici USL, dupa cum nici PDL si nicio alta constructie politica din 1990 incoace, nu pare deloc interesata sa faca din Sanatate o prioritate nationala. Desi vorbim despre cel mai sensibil domeniu, Sanatatea nu este vehiculata de catre liderii Uniunii ca subiect principal de dezbatere publica. Crin Antonescu, Victor Ponta, Daniel Constantin sau, in Arges, Ion Popa, Constantin Nicolescu si Cornel Lazar nu pun mare pret pe Sanatate, cel putin nu in retorica lor cotidiana.

Situatia este absurda. In conditiile in care toata lumea stie ca majoritatea spitalelor publice sunt o hazna, politicienii tac. Pacientii sunt tratati rau, actul medical este conditionat de spert, nu sunt medicamente, iar doctorii profesionisti si de buna factura umana pleaca la munca in strainatate. Partidele si oamenii politici care decid nu iau taurul de coarne. Dau impresia ca se feresc sau ca nu vor sa faca ordine in sistemul sanitar.

De la Constantin Nicolescu, de pilda, nu astept proiecte pentru locuri de munca si pentru majorari de salarii si pensii. Astept, insa, ca, in calitatea sa de presedinte al Consiliului Judetean, sa ia atitudine impotriva felului in care sunt tratati bolnavii in unele spitale aflate in administrarea institutiei pe care o conduce. In Spitalul Judetean, de exemplu. In ciuda a nenumarate plangeri venite dinspre pacienti care reclama comportamentul isteric al unor halate albe din cel mai important spital al Argesului, Constantin Nicolescu nu spune nimic. De ce? Tacerea este o forma de complicitate. Nu?

Recent, prefectul Gheorghe Davidescu a prezentat asa-zisele masuri de reforma luate in perioada 2009-2011. Un capitol este rezervat „reformei” din Sanatate. Vin eu si intreb: in urma trambitatei reforme, pacientul care ajunge acum pe patul unui spital public din Arges nu mai este nevoit sa dea spaga? Sau macar mita a scazut la cote rezonabile? Intrebarile, desigur, sunt categoric retorice. Invocata „reforma” este ca o frectie la un picior de lemn.

Privatizarea nu e solutia potrivita. Orice tara europeana dezvoltata are si spitale finantate din banul public. Nimeni nu pedaleaza pe ideea statului minimal. Iar la ei, nu trebuie sa o mai spun, spitalele de stat asigura conditii excelente pentru pacienti. Spaga, din nou nu mai e cazul sa precizez, nu exista. Doar daca politicienii nostri ar face din Sanatate o prioritate nationala, am avea speranta ca situatia s-ar ameliora.

mihaipaulcodunas@yahoo.com