După întâlnire de la Paris, între cancelarul german Angela Merkel cu preşedintele francez Nicolas Sarkozy, s-a creionat o „guvernare economică a Europei”. Aceasta a avut loc pentru a încerca o calmare a pieţelor financiare, după o săptămână în care bursele au cunoscut un adevărat efect de yo-yo.
Retospectiva istorică
Dar pentru a înţelege cum am ajuns la actuala recesiune, voi încerca o delimitare istorică a crize economico-financiare, ce s-a declanşat în SUA, extinzându-se ulterior şi în întreaga lume.
Trebuie să privim înapoi la cel de-al Doilea Război Mondial. Cea mai importantă cauză a scăderii performanţei economiei Statelor Unite în ultimele decenii este declinul cu 50% a ratei profitului în economia de ansamblu.
Este demn de remarcat că începutul crizei corespunde cu perioada anilor 1988 – 1989, perioada dezintegrării blocului comunist, care a dus la o creştere semnificativă a imigrării în SUA, la niveluri asemănătoare cu cele de la începutul secolului al XX-lea o adevărată recolonizare a Americii. În aceste condiţii, este uşor de înţeles că preţul bunurilor imobiliare a început treptat să crească, susţinut de cererea din ce în ce mai mare pentru locuinţe şi de creşterea economică legată de boom-ul tehnologic al acelor ani.
Rate mici la dobânzi acordate de Rezerva Federală au dus la împrumuturi masive făcute de către bănci. La rândul lor instituţiile bancare au început să împrumute bani, pentru a facilita cumpărarea de case, într-un ritm ameţitor.
În momentul când Fed-ul a început să crească ratele la dobânzi, datoriile s-au dublat sau chiar triplat în unele cazuri, iar oamenii s-au văzut cu plăţi de mii de dolari pe care trebuiau să le facă lunar şi inevitabil mulţi nu au mai făcut faţă. Rezultatul a dus la o reacţie în lanţ pe piaţa financiară, inclusiv în statele europene.
Guvernarea economică viitoare în Europa
Franţa şi Germania vor propune, în luna septembrie, ca ţările din zona euro să-şi modifice politica bugetară, până acum suverană, precum şi legalizarea unei taxe pentru tranzacţiile financiare, în cadrul Uniunii Europene.
Statele din zona euro vor trebui să adopte „regula de aur” asupra echilibrului bugetar înainte de vara anului 2012. Este vorba despre modificări ale constituţiilor, care să limiteze deficitul bugetar la 3%, după modelul german.
Specialiştii se gândesc deja tot mai mult la o taxă foarte redusă pentru toate mişcările internaţionale ale capitalului, aşa-numita taxă Tobin. Pieţele financiare au nevoie, mai presus de toate, să se asigure cu privire la capacitatea zonei euro de a face faţă crizei datoriilor suverane şi pentru a se evita transmiterea acestui fenomen negativ către ţările din regiune, cum ar fi de exemplu situaţia actuală a Spaniei şi Italiei.
Toate aceste măsuri sunt în sprijinul consolidării gradului de integrare economică şi bugetară pe care statele euro nu l-au atins deocamdată, şi având ca scop pe termen lung, emiterea unor euroobligaţiunii. Măsura ce ar ajuta statele „ocolite” de investitori, care nu pot obţine finanţări decât cu dobânzi foarte ridicate, să se împrumute mai ieftin. Astfel, guvernele din zona euro ar urma să emită şi să vândă aceste obligaţiuni comune, care ar reuni câteva dintre statele cu cele mai ridicate grade de risc financiar din lume – Grecia, Irlanda, Italia şi Spania – şi câteva dintre cele mai sigure – Germania, Franţa, Elveţia şi Marea Britanie.
Viorel Crăciuneanu
craciuneanu2002@yahoo.co.uk
