Lecţia de economie a lui Crăciuneanu

Soluţii teoretice la o posibilă greva fiscală

Observam săptămâna trecută demersul, privind intrarea în grevă fiscală a unui manager din cadrul unei firme cu capital privat, după ce angajaţii de la Finanţele Publice Argeş au făcut greşeli peste greşeli. Şi am decis că această temă trebuie analizată neapărat, sub lupa Codului de procedură fiscală, legiferat prin Ordonanţa nr.92 din 24 decembrie 2003, republicată.

Greva fiscală a avut la bază ca argumente: a)amenzi contravenţionale nejustificate, b)executare silită prin blocarea conturilor societăţii pe motiv de neplată la termen a impozitelor şi taxelor datorate, c)emiterea unui certificat de atestare fiscală prin care se aducea la cunoştinţa contribuabilului plata la zi a creanţelor fiscale la bugetul de stat concomitent cu emiterea unei notificări care dovedea contrarul.

Funcţionarul public

Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă, în scopul realizării cerinţelor cadrului legal.

Gloria funcţionarului pe timp de pace se câştigă cu mare greutate, fiind materializată în prosperitatea Statului, cu greu dobândită, după munca încordată şi continuă, care nu are alt reflex decât acela al demnităţii, la adăpostul liniştii financiare interne al cărui prim catalizator este.

Funcţionarul îşi atinge menirea sa completă, atunci când constituie în jurul lui un exemplu pentru toţi cetăţenii ţării, un fel de “şcoală” de înaltă moralitate şi de ordine – oare mai există aşa ceva în vremurile actuale ? – graţie căreia în toate timpurile şi în toate ţările s-a dezvoltat şi pe această cale viaţa economică şi culturală a ţării noastre.

Acesta este de fapt adevăratul rolul social şi politic al funcţionarului public, în Stat, pe care el şi l-a îndeplinit nu întratât de des cât ar fi trebuit, dar pe care va trebui să-l îndeplinească  mai ales în viitor, context în care să facă dovada interesului Guvernului pentru îmbunătăţirea vieţii sale materiale.

Certificatul de atestare fiscală

Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale, rezultate din raporturile de drept material fiscal. În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată, că au fost fără temei legal, cel care a făcut astfel de plăţii are dreptul la restituirea sumelor respective. Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului.

Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale, la solicitarea contribuabilului. Acesta se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa organului fiscal şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii. Şi poate fi utilizat de contribuabil pe o perioadă de până la treizeci de zile de la data emiterii.

Contestaţia şi insolvenţa

În cazul în care contribuabilul nu îşi plăteşte de “bunăvoie” obligaţiile fiscale datorate, – oare legiuitorul a luat în calcul şi perioada de recesiune actuală ? – organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silită.

Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, printr-o adresă care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, băncii la care se află deschis contul, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.

Băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plată primite, şi nu vor accepta alte plăţi din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia sumelor necesare plăţii drepturilor salariale.

Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare. Aceasta se depune, în termen de 15 zile de la data la care a luat la cunoştinţă, la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

Dacă admite contestaţia la executare, instanţa de judecată, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia.

Dacă debitorul se declară în insolvenţă, pe motiv că  nu are venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanţelor din evidenţa curentă şi trecerea acestora într-o evidenţă separată şi executarea silită se întrerupe.

Organele fiscale au obligaţia ca cel puţin o dată pe an să efectueze o investigaţie asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită. În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare vor lua măsurile necesare de trecere din evidenţă separată în evidenţa curentă şi de executare silită.

Viorel Crăciuneanu

craciuneanu2002@yahoo.co.uk

• Distribuie:
• Distribuie
•