Un ciocoi neo-liberal Dragoş-Paul Aligică

Îl admir pe doctorul psihiatru Ion Vianu, demult, din tinereţe. A fost singura voce intelectuală autorizată care s-a ridicat public în sprijinirea acţiunii lui Paul Goma. Unii vor spune că era fiul lui Tudor Vianu, mare personalitate culturală. Dar asta nu-i scade cu nimic curajul atitudinii! Autorităţile comuniste l-au obligat la exil şi uite că Ion Vianu este unul din puţinii intelectuali care s-au întors şi acum este unul din foarte interesanţii scriitori români.  De asemenea este între puţinii intelectuali de elită care nu s-au înregimentat, rămânând între puţinele voci limpezi şi lucide asupra realităţii politice.

Ei, tocmai din acest motiv Dragoş-Paul Aligică, acest ciocoiaş plin de tupeu şi aroganţă fără nicio acoperire, îi face procese de intenţie!

Aligică este un sub-produs la acestor vremuri tulburi, de tranziţie păguboasă spre vremuri mai clare.

Vreau să spun un lucru clar pentru toţi românii capitalismul popular al vremurilor lui Călin Popescu Tăriceanu era de preferat capitalismului de cumetrie al lui Băsescu, când, pe fondul unor grave derapaje ale lăcomiei iresponsabile a unor capitalişti fără pic de conştiinţă, am ajuns în cea mai gravă criză economică a capitalismului contemporan şi disperare şi neputinţă la noi în România.

Aligică, neo-ciocoi al vremurilor de azi, nu acceptă că esenţiale pentru capitalism sunt libertatea împreună cu solidaritatea, doar asta este esenţa fundamentală a moralei creştine a protestantismului clasic şi aceluia mai nou. Îi recomand acestui neoliberal să încerce să înţeleagă ce înseamnă în America să fii un „Born again Christian”. Adică acel personaj care a promovat capitalismul cel mai productiv, bine încarnat în personajul din filmul „Machine Gun Preacher”.

Ion Vianu a detectat în acest Aligică un personaj care ilustrează foarte semnificativ neo-ciocoimea produsă de România post decembristă. Aceştia sunt îmbogăţiţii nesimţiţi din afaceri cu statul care le-a pus la dispoziţie resursele, iar ei profită cu neruşinare invocând lenea şi mentalitate asistenţială a celorlalţi concetăţeni.

Nicolae Filimon a devenit de actualitate, precum Caragiale. Sunt ciocoii noi cu maniere, discurs şi comportament de Nae Caţavencu, Dandanache, Farfuridi şi Trahanache. Aceşti tineri plini de tupeu şi obrăznicie care n-au ajuns încă să sedimenteze lecturile să capete experienţă şi înţelepciune, vor fără absolut nicio acoperire să fie exemplu de reuşită intelectuală şi socială pe deasupra. Trăiam mari speranţe, am parte doar de dezamăgiri a acestor noi activişti cu maniere uteciste într-o societate lipsită de comunism. Mi-e scârbă şi ruşine că aceşti indivizi fac apel la idealurile liberale, ei nefiind decât promotorii unui periculos neo-conservatorism care dispreţuieşte pe semeni.

Regimul Traian Băsescu este o combinaţie sinistră între ceauşismul care înfometase şi disperase pe români şi burghezia post comunistă abonată la ţâţa statului. Neo-ciocoii de azi dispreţuiesc profund pe cei care muncesc şi încearcă cu aceeaşi fervoare agitatorică amintind de vremuri scelerate să ne convingă că suntem nişte rebuturi sociale care trebuie reeducate în spiritul apologiei minciunii şi furtului.  Aceasta este esenţa societăţii preconizate de Aligică.