Loverboy este un film care face parte din suflul dezinhibat pe care-l aduc tinerii regizori români despre noi şi realitatea în care trăim.

Mungiu a avut grijă să ne reamintească mizeria şi frica din comunism într-un registru oarecum diferit de al lui Lucian Pintilie, Cristi Puiu, Porumboiu şi iată Mitulescu ne povestesc bucăţi ale realităţii româneşti postcomuniste.  Radu Muntean şi alţii ne descriu realităţile şi viaţa obişnuită.

Cătălin Mitulescu prin Loverboy coboară într-o lume dură a traficanţilor de carne vie. Subiectul este cumva îndulcit de povestea trisă a Velui care se îndrăgosteşte de loverboy Luca, tipul care agaţă fetele le iubeşte şi le transformă în prostituate de dragul lui. Este povestea unuia din produsele noastre de export fetele frumoase care din păcate nu ajung pe podiumuri de modă, ci în sordide bordeluri kosovare pentru uzul poliţiştilor şi soldaţilor ONU şi NATO.

Filmul se petrece pe malul Dunării la Hârşova într-o decor părăginit de Dobrogea cea arsă de soare într-o localitatea care poate fi la fel în oricare colţ de ţară unde prosperitatea consumerismului capitalist n-a ajuns încă. Personajele se învârt pe lângă o aplecătoare pe post de cârciumă şi un atelier prăpădit unde Luca repară scuter.  Apar şi amşinile de fiţe ale proxeneţilor Audi şi BMW ultimul tip cum de altfel este realitatea în România. Vizionând Naşa protevistă nu poţi să nu remarci că lumea de acolo aseptică, multinaţională şi occidentalizantă este cu totul altceva decât peisajul din Loverboy.

Realitatea românească se învârte cumva între aceste extreme. Sunt locuri unde postcomunismul n-a avut succes şi unde vechea industrie comunistă a ajuns un morman de fiare vechi. Imaginea protevistă este cumva ipocrită, magia hipermarketului este specifică zonelor unde prosperitatea anilor două mii a dat speranţe. Imaginea mizerabilistă a României uitate şi părăginite are în ea o doză de ipocrizie, însă aceste realităţi îmi amintesc de locuri văzute prin Sicilia în Catania unde găseai acest amestec între bogăţia staţiunilor de lux şi sărăcia mafiotizantă.

Nu poţi însă să treci cu vederea atitudinea concetăţenilor care se complac în mizerie incapabil să trăiască demn în sărăcie.

• Distribuie:
• Distribuie
•