Luminita Borta: „Demult, m-am gandit serios sa emigrez!”

Intr-o lume in care pare ca multi si-au pierdut busola, exista oameni pentru care pasiunea, harul pe care li l-a dat Dumnezeu si dorinta de a impartasi si altora din prinosul lor de bucurie artistica sunt mai presus de orice. Si decat taierile salariale, si decat invidia, si decat politica de doi bani. Luminita Borta, actrita a Teatrului Alexandru Davila, recent premiata in Bulgaria la un Festival International drept cea mai buna actrita, alaturi de Horatiu Malaele, este un astfel de om. Una dintre cele mai talentate artiste ale generatiei sale, Luminita Borta crede in destinul sau si al Teatrului pitestean. Desi, la un moment dat, greutatile vietii intr-o tara in care manelele devin etalon si ierarhia valorilor e cu fundul in sus, o faceau sa creada ca peste hotare ii va fi mai bine.

Cum ati caracteriza viata culturala a Pitestiului? S-a spus ca nu ar fi decat un oras industrial care nu isi poate depasi conditia…
Nu faptul ca e un oras industrial e problema. Pot sa dau exemple de mii de orase industriale (din tara si din lume) care au o existenta culturala fabuloasa. Eu cred ca problema este apropierea de Bucuresti. Cei care au ceva de spus se indreapta spre acest nou fel de Agora, li se pare ca sunt mai bine receptati (si, partial, e adevarat!), ca au mai multe mijloace de a se exprima. Iar consumatorii de cultura merg acolo, in cea mai mare parte. O suta de kilometri si gata, esti in mijlocul lucrurilor adevarate!

Ce ar mai trebui, din punct de vedere institutional-cultural, sa mai fiinteze la Pitesti?
Important ar fi ca cele existente sa functioneze in modul cel mai eficient, profesionist si de cea mai inalta valoare spirituala.
Care este starea de spirit a angajatilor de la Teatru, in conditiile diminuarilor salariale dictate de Guvern?
A trecut un an, aproape. Din ce in ce mai mult simti ca a trai din dragoste pentru profesia aleasa este o alegere serioasa, care implica multe renuntari, dar care iti aduce bucuria de a te afla exact unde vrei, in compania pe care ti-ai ales-o si cu fericirea de a fi tu insuti. (Eu vorbesc din punctul meu de vedere, nu stiu daca toata lumea gandeste in felul acesta).

Simtiti ca artistii sunt apreciati de guvernanti? Dar de „guvernantii”
locali?
Nu.
Se castiga mult mai bine peste hotare. De ce nu ati plecat?
Demult, din vremuri imemoriale, m-am gandit serios sa emigrez. Ar fi trebuit, clar, sa nu mai fac teatru. Cel putin un timp. Acest lucru si faptul ca nu ne-am inteles (eu si sotul meu) asupra tarii unde sa plecam a facut sa ramanem in Romania. Eu nu regret.

Avem de-a face cu o criza a valorilor sau cu o criza a ierarhizarii lor?
Avem de-a face cu CRIZA! Dincolo de asta, faptul ca cei care hotarasc lucrurile sunt interesati, in primul rand, de ei, de afacerile lor etc., genereaza si un dezinteres pentru o buna ierarhizare a valorilor!
Ce parere aveti despre manele si despre cei ce le asculta?
E un gen de muzica. Cei care le asculta sunt oameni care au nevoie de genul acesta de muzica.

Pe ce loc in tara vedeti teatrul pitestean?
Cand vorbesti despre arta nu poti face clasamente. Noi avem o situatie speciala: suntem un complex cultural, cu sectie de drama, de estrada, de fanfara, de papusi, am avut si folclor. E foarte dificil sa gestionezi un mamut de acest fel… Eu pot sa va spun atat: actorii de la Pitesti sunt unii dintre cei mai buni, nu numai din tara!
Cine mai vine la teatru? Oamenii politici sunt interesati de spectacole? Pe
cine ati remarcat in sala?
Eu nu ma uit cine e in sala. Eu am treaba pe scena. Nu stiu cine vine, pentru mine spectatorii sunt la fel, partenerii de traire a momentului de exceptie care este spectacolul din seara respectiva.

Ce se poate face pentru ca si artistii sa traiasca mai bine?
As vrea sa stiu si eu, serios!
In ce proiect v-ar placea sa fiti angrenata, daca nu ar fi fost teatrul?
Mi-ar placea sa pictez. Si cred c-o sa incep s-o fac…
Care este scriitorul argesean preferat al dumneavoastra?
Sotul si fiica mea, care scriu proza (Gabi scrie SF, iar Ania romane pentru tineri). Dincolo de asta, scriitorul meu preferat este Marin Ionita.

La ce proiecte noi lucrati?
Sunt superstitioasa, nu-mi fac publice proiectele.
De ce nu mai apar dramaturgi de nivelul unui Caragiale?
Poate ca au aparut.
Ce soarta prevedeti ca va avea teatrul pitestean?
Imi cereti prea mult! Eu nu pot decat sa-mi fac treaba cat mai bine, ca actrita si regizoare, si sa sper ca Teatrul sa fie bine!