Cum s-a ales praful de speranțele votanților lui Nicușor Dan. România merge cu pași mari spre AUR

Cum s-a ales praful de speranțele votanților lui Nicușor Dan. România merge cu pași mari spre AUR

Nicușor Dan face a doua nominalizare pentru funcția de premier. După eșecul primei variante, a ales acum un om din tabăra PNL, dar unul despre care se spune că nu este deloc apropiat de Bolojan.

Hai să facem și un pic de politică.

Vrem, nu vrem, politica ne influențează viața de zi cu zi. Nu putem spune că nu ne interesează, iar apoi să ne mirăm de ceea ce se întâmplă.

L-am votat pe Nicușor Dan. Și îmi asum acel vot. La fel cum îmi asum și faptul că astăzi sunt critic față de anumite decizii și direcții pe care le văd. Nu cred că este o dovadă de inconsecvență, ci de responsabilitate. Mai grav ar fi să văd că ceva nu merge bine și să tac doar pentru că l-am votat.

Dacă PSD și AUR au contribuit la căderea guvernului, foarte bine. Este democratic.

Așa funcționează politica într-o democrație. Dar atunci să vină și să guverneze, dacă pot să formeze o majoritate. Nu poți să dărâmi un guvern și apoi să te comporți ca și cum altcineva este responsabil pentru ce urmează.

E ca și cum îi dai cuiva o palmă pe stradă, iar când omul se întoarce îi spui că altcineva a făcut-o. Ori ne asumăm, ori nu ne asumăm.

Cât despre Bolojan, nu îl consider vreun Mesia și nici salvatorul României. Dar am senzația că unii nici măcar nu vor să-l lase să încerce.

Țara merge într-o direcție complicată, iar în loc să existe o minimă coerență, asistăm la aceleași jocuri politice pe care le vedem de ani de zile.

Am impresia că Nicușor Dan riscă să repete greșelile pe care le-a girat Iohannis ani la rând. Iar românii au devenit mult mai atenți și mult mai puțin răbdători decât erau acum 10 ani.

Și totuși, dincolo de toate criticile, cred că ar trebui să avem și puțină memorie.

Aud în fiecare zi că România este un dezastru, că nu s-a trăit niciodată mai rău și că totul se prăbușește.

Serios?

Cei care am prins anii de după Revoluție și perioada până prin 2000-2005 știm foarte bine ce însemna România de atunci.

Drumuri, salarii, oportunități, investiții, servicii, perspective… nu există termen de comparație cu România de astăzi.

Nu spun că suntem unde ar trebui să fim. Nu spun că nu avem probleme. Avem. Și încă multe. Dar dacă suntem sinceri cu noi înșine, România nu a fost niciodată mai bine decât este acum.

Niciodată!

Paradoxul este că tocmai pentru că ne-am obișnuit cu binele, nu îl mai vedem.

Vedem doar ce ne lipsește. Și riscăm să aruncăm la gunoi tot ce s-a construit în ultimele decenii din frustrare, nervi și dezamăgire.

Iar dacă actuala clasă politică nu înțelege mesajul oamenilor și continuă să facă aceleași greșeli, să nu se mire nimeni dacă în 2028 și 2029 AUR va ajunge la guvernare și va da inclusiv președintele României.

Poate că merităm și lecția asta. Sau poate că încă mai avem timp să învățăm ceva înainte să fie prea târziu.

Cum s-a ales praful de speranțele votanților lui Nicușor Dan. România merge cu pași mari spre AUR