În seara de 14 oct 2010 melomanii piteşteni au avut parte de o surpriză. În locul obişnuitului concert  de muzică clasică am avut o seară de jazz. Şi nu una obişnuită, jazz cu marcă nord-americană ci readucerea în actualitate a unor melodii româneşti interbelice. Programul s-a numit La margine de Bucureşti. Am avut parte de reaudierea unor piese de succes de pe vremuri din repertoriul lui Gică Petrescu şi alţii dar în haina deosebită a ritmurilor de jazz. Mărturisesc că pentru mine a fost o foarte surpriză cum au sunat melodiile auzite în copilărie aparţinând lui Mălineanu, Vasilescu, Edmond Deda.  Mărturisesc că sunt un fervent ascultător de swing, jazz-ul   vremurilor celui de-al doilea Război Mondial şi melodiile româneşti mi-au trezit nostalgia după un Bucureşti care nu mai există. Eu am prins bucăţi din el pe la sfârşitul anilor  60. Era un Bucureşti curat cu un inventar de clădiri care-i dădeau un aer american Bulevardului Magheru, cu case boiereşti şi negustoreşti, cu mahalale cu căsuţe cu pridvor şi zorele unde te aduce tramvaiul.

De departe surpriza a fost Nadia Trohin, o tânără basarabeancă dotată cu voce de excepţie care mi-a reamintit de Aura Urziceanu. Pe deasupra Nadia este şi o fată frumoasă şi mă mir cum media cultivă tot felul de fufe care n-au nici pic de voce, dar probabil sponsori interesaţi să-şi cultive amantlâcurile.Pe scenă a evoluat pianistul Mircea Tiberian ca şef de orchestră, maestrul prelucrărilor jazzistice, un muzician cu o carieră prodigioasă şi importantă fondator al Departamentului de Jazz de la Universitatea de Muzică din Bucureşti. Alături de el la contrabas ne-a oferit pasaje solistice aplaudate de public Pedro Negrescu, dirijor de orchestră clasică în alte ipostaze. Cei doi interpreţi maturi au fost acompaniaţi de Ciprian Pop la chitară, student şi de vioara lui Constantin Mirea, colaborator al Filarmonicii.

Am avut parte de o seară plăcută şi nostalgică şi cu o sală surprinzător de plină pentru genul de muzică oferit.

• Distribuie:
• Distribuie
•