Seara de 13 decembrie a fost una din climaxurile stagiunii de toamnă a Filarmonicii

piteştene. Spectacolul vocal simfonic din această seară purta numele de Gala Trei Tenori. Cred că titlul ăsta ne duce la un trio celebru care acum a rămas duo, prin trecerea la Dumnezeu a marelui Pavarotti şi este mai potrivit este cel pe care-l propun eu.

O surpriză neplăcută pentru melomani că în programul de sală nu apăreau şi figurile celor trei cântăreţi aşa că a trebuit să deducem după aspect şi vârstă. Vorbind de fiecare dintre cei trei tenori clujeni se vede că vin din Transilvania, fiind toţi bărbaţi semeţi şi trupeşi.

Concertul a debutat cu interpretarea orchestrei a Uverturii la Forţa Destinului de Verdi sub conducerea dirijorului Cristian Sandu care este tot clujean şi specializat pe muzica de operă.

Primul a intrat pe scenă Constantin Nica, a urmat Sorin Lupu şi în final tânărul Cristian Mogoşan cu arii din opere italiene. Pe domnul Mogoşan l-am depistat, abia la pauză i-am identificat precis când i-am rugat să facă o poză cu mine.

Domnul Nica mai vîrstnic are o voce foarte lucrată care mi-a reamintit de Pavarotti, domnul

Lupu este tot pe partea de sus a vocii, iar tînărul Mogoşan  o voce foarte puternică.

Au urmat superbe arii din operete vieneze, Clujul fiind din arealul Imperiului Habsburgic şi tenorii cântând cu savoare aceste melodii care mi-au stârnit mie nostalgia Vienei Belle Epoque sau Jugendstil.

După pauză cei trei tenori clujeni s-au reunit şi au cântat arii şi cântece celebre din repertoriul italian şi spaniol. Finalul  a fost apoteotic cu O ole mio. Au urmat două bisuri cu La donna e mobile şi  Nessun dorma.

A fost un spectacol deosebit cu nimic mai prejos de spectacolele cu cei trei tenori internaţionali.

• Distribuie:
• Distribuie
•