Perspectivele anului 2013

Am urmărit cu interes aseară o emisiune interesantă Vocile străzii aparţinând jurnalistului Ion Ioniţă. Vreau să spun că opinez că dacă Realitatea TV va folosi astfel de jurnalişti postul va redeveni unul extrem de serios şi mai ales credibil. În acest sens Atena 3 dacă nu-şi schimbă tonul puternic propagandistic va redeveni anonim. Cât despre România TV, acolo ei devin din ce în ce mai mult un fel de surogat al postului OTV al lui Dan Diaconescu.

Dar să revin la emisiunea amintită de la Realitatea TV . Au participat alături de Ion M. Ioniţă o doamnă jurnalistă al cărei nume îmi scapă şi sociologii Alfred Bulai şi Mircea Kivu. S-au discutat perspectivele anului 2013. Toţi invitaţii au fost al unison că situaţia economică a României va fi dificilă şi va trezi nemulţumiri. Cred că situaţia economică poate fi îngrijorătoare pentru România doar prin prisma situaţiei neclare şi pesimiste privind economia UE. Acum vreau să spun că opinia mea privind nemulţumirile mi se pare exagerată. Cel mai mare sector de nemulţumiţi numeric ar fi pensionarii. Odată ce guvernul s-a angajat să mărească pensiile în acest an cu 4% această nemulţumire ar fi în parte rezolvată. Guvernul urmăreşte cel puţin vorbind de mărire încasărilor bugetare de creşterile negociate ale preţurilor la energiei şi alte lucruri de acest tip. Problema cea mai importantă este totuşi un cadru propice de relansare economică şi de creare de locuri de muncă în sectorul privat. Mesajul lui Victor Ponta a fost  de reducere a personalului bugetar, cu excepţia sănătăţii.  Şi alte măsuri de austeritate ar fi acceptate de populaţie în ideea că bugetul este limitat, dacă mesajul este corect transmis. Aş spune că şi programul de austeritate Băsescu Boc a fost acceptat, cu toată tenta sa accentuat populistă. Reacţia sindicală a fost slabă şi cam penibilă în 2010. Ceea  ce a dus la dezastru această politică nu a fost atât duritatea ei, cât proasta să nu zic catastrofala gestionare a programului şi aroganţa fără limită a guvernanţilor. Dacă se relansează economia în 2013 cu creştere pozitivă, , folosind şi fondurile europene care sunt disponibile , în condiţiile unui mediu prost economic european ar fi o reuşită.

Discuţia a fost în emisiune mai mult axată pe perspectivele politice ale lui 2013 şi în continuare pe anul electoral prezidenţial 2014. Aici am fost surprins de lipsa de realism  ambilor sociologi caracterizaţi mai mult prin wishful thinking, pe de o parte şi atitudinea mult mai pragmatică şi realistă a doamnei ziariste. Şi totuşi cel mai adecvat s-a comportat Ion. M. Ioniţă.

După 9 decembrie partidul care prezintă cele mai mari probleme este în continuare forţa cea mai importantă a opoziţiei adică PDL. Privind din perspectiva alegerilor din 2000 PDL a înregistrat un progres are un capital electoral de 15%. Da, dacă privim cum se prezintă câştigătorii care au dublu faţă de acel moment, este cam acelaşi lucru. Eu cred, spre deosebire de Bulai şi chiar de Kivu, că rolul politic de opoziţie care-l arată preşedintele este terminat. Intervenţiile sale în răspăr trezesc doar enervare în populaţie, care arată cum a fost la începutul de an că Traian Băsescu doreşte în continuare subjugarea şi controlul unor instituţii ale statului. Aceste intervenţii nu fac decât să ţină unit USL. PDL asociat cu preşedintele nu poate duce decât la dezintegrarea lui. Analizele făcute asupra liderilor PDL mi s-a părut eronată. Blaga, Boc sunt politicieni de rangul doi şi nu pot menţine şi uni partidul. Opinia că lideri precum Macovei sau Cristian Preda sunt iarăşi nerealiste. Preda nu are suficientă carismă  şi comportamentul său este acela de politician mărunt. Doamna Macovei este în prezent cea mai detestată în România prin comportamentul său la Parlamentul European.   Este nevoie în primul rând de lămurirea ideologiei partidului, este de dreapta sau nu, chiar dacă prin apartenenţa europeană PDL ar trebui să fie aşa. În acest sens cred că PDL ar avea nevoie de un lider tânăr de tip intelectual. Cred că Sever Voinescu, chiar dacă nu este parlamentar sau chiar Toader Paleologu ar fi o soluţie. Ei ar duce partidul spre formă care ar semăna bine cu PNL, dar asta ar lămuri şi situaţia din România. Numai lideri de acest fel pot fi contracandidaţi pentru Crin Antonescu. Este păcat că Mihai Răzvan Ungureanu s-a cam epuizat, pare a avea tare de caracter, ciocoism şi lăcomie care nu prea îl recomandă. Dar nu se ştie niciodată!

Revenind la PSD, ideea cu Sorin Oprescu. El a dovedit că poate fi un bun primar bucureştean. Place că are o exprimare de oborean autentic. Aspiraţia spre o statură naţională este mult mai complexă. El are şi probleme cu trecutul care ar fi scos la lumină. Părerea mea este că pentru o astfel de candidatură s-ar califica Ilie Sârbu, socrul primului ministru ca om matur şi cu aer serios. Una alt candidat mult mai tânăr ar putea fi Liviu Dragnea, noua stea a PSD. Dacă va fi nevoie, el s-ar putea înscrie în cursă, doar în condiţiile ruperii USL.

La PNL Antonescu domină, oricât ar cârti unii. Călin Popescu Tăriceanu este un adversar serios, dar în condiţiile date el nu are şansele naţionale ale lui Antonescu. Asta se fac că nu înţeleg adversarii lui Crin Antonescu şi aceştia nu sunt în nici un caz liberali. Este un tip prea comod şi ciocoi ca să facă faţă unor cerinţe electorale de tipul prezidenţialelor. El a fost un foarte bun prim ministru, este drept de vremuri bune, dar cred că ar fi fost în stare să facă faţă crizelor. Valabilitatea sa politică nu este epuizată. El poate prelua PNL dacă Antonescu ajunge preşedinte, sau în alte condiţii.

Rămân în continuare viabili pentru un astfel de post, cu un aer mai mult decorativ dar şanse serioase atât Mugur Isărescu, cât şi mai vârstnicul Ion Ţiriac.

Mulţi se fac sau nu observă că PSD a  evoluat în sensul unei noi generaţii de oameni politici cu vederi social democrate. Oamenii puternici ai partidului sunt acum un Victor Ponta, un om tânăr de 40 de ani. El împarte puterea împreună cu Liviu Dragnea, Dan Şova, Valeriu Zgonea care nu mai apare atât de grosier. Baronii locali ai epocii Adrian Năstase nu mai au un cuvânt greu. Singurul important din provincie rămâne în PSD Radu Mazăre, care în fond este de aceeaşi vârstă cu generaţia Ponta.

Ultimul partid parlamentar este PPDD, partidul televizor. Eu opinez dezagregarea lui rapidă. Resturile s-ar putea concentra în jurul lui Gigi Becali, singurul lider autentic populist, grobian, pe placul vulgului, dar lipsit de anvergura predecesorilor.

Opinia mea despre România anului 2013 şi 2014 este optimistă. După cum s-a văzut chiar cu dominoul catastrofelor economice declanşat în UE de Grecia, urmată de Portugalia, Irlanda, Spania nu a anulat moneda comună Euro. Atitudinea responsabilă privind politicile financiare ale ţărilor EU poate repara distrugerile şi se poate reveni la o lansare economică. Cred că profeţii crizelor exagerează, pentru că dacă ne uităm Grecia nu şi-a declarat falimentul şi UE s-a luptat să se menţină la un nivel de supravieţuire fără să iasă din zona Euro.

Asemenea Ponta are exemplele de rea guvernare precedente: Năstase cu corupţia, Tăriceanu cu cheltuieli excesive (aici sunt mai reticent! A fost cea mai reuşită guvernare) şi gestiunea suprarealistă a guvernelor Boc. Aşa că ar putea foarte bine să nu le repete, dar nimic nu este sigur!