România arde. PSD tace. Ați ales să fiți neutri tocmai acum?
Alegerile de duminică, 18 mai 2025, nu sunt doar despre două nume de pe un buletin de vot.
Sunt, în mod cert, cele mai importante alegeri de după 1990.
Nu doar pentru că România se confruntă cu o criză identitară, economică și socială, ci pentru că, poate pentru prima dată, în joc este chiar direcția fundamentală a țării: Vest sau Est.
Democrație europeană sau populism cu accente autoritare.
Polarizarea este atât de puternică încât românii se urăsc între ei.
Taberele s-au format. De o parte, susținătorii lui George Simion, rebotezat ironic (sau poate simbolic) „protejatul meu” de către unii, cu poziții considerate de mulți ca fiind proruse și antieuropene.
De cealaltă parte, Nicușor Dan – un candidat asumat proeuropean, susținut de PNL, UDMR și USR. Două viziuni. Două Românii. Două lumi care nu mai comunică între ele.
Dar nu despre aceste două tabere vreau să vorbesc. Ci despre a treia. Cea a tăcerii. A ambiguității. A dublului joc.
PSD – un partid la cotitură sau la pândă?
Partidul Social Democrat, care până acum câteva săptămâni era la guvernare, susține oficial „calea europeană”.
Dar în aceste zile decisive, când tăcerea nu mai este o opțiune, când valorile trebuie apărate public și ferm, PSD se ascunde.
Nimeni din PSD – și nu doar – nu a ieșit să transmită clar și fără echivoc: „România trebuie să rămână în Europa. Îl susținem pe candidatul care ne menține în acest parcurs.”
Să fie frică? Să fie calcul? Să fie oportunism?
După ieșirea din cursă a lui Crin Antonescu, candidatul alianței PSD-PNL-UDMR, fostul premier Marcel Ciolacu a anunțat că „nu susține pe nimeni”.
O poziție convenabilă. Dar nu și curajoasă. Nu și potrivită contextului.
În județe, tăcerea PSD e și mai grea. De ce? Așteptați, domnilor, să vedeți cine câștigă, ca să știți încotro să mergeți? Dacă Nicușor Dan câștigă, veți spune că l-ați susținut în tăcere?
Dacă Simion urcă la Cotroceni, veți spune că „nu v-ați băgat”? Că „așa a vrut poporul”?
Să ne înțelegem: neimplicarea într-un moment crucial nu e neutralitate. E complicitate. Cu orice vine după.
România poate pierde mai mult decât alegeri
Atenție, domnilor de la PSD: dacă România va intra în colaps în următorul an – din cauza contextului global sau a unui leadership intern defectuos – s-ar putea să nu ne mai salveze nimeni.
Nici „mama Europei”.
Pentru că încrederea se câștigă greu și se pierde rapid. Și pentru că voi ați fost parte din guvernările care au ținut barca pe linia de plutire… până ați lăsat-o în derivă.
Nu cere nimeni să fiți fani ai lui Nicușor Dan.
Dar dacă susțineți cu adevărat valorile europene, statul de drept, democrația, investițiile, protecția socială într-un cadru predictibil – atunci spuneți-o clar. Sau recunoașteți că nu credeți în ele.
Într-o țară unde extremismul bate la ușă, iar societatea e sfâșiată de ură, nu mai e timp de jocuri de culise.
Asumarea înseamnă curaj. Neasumarea e doar lașitate. Și România nu mai are timp pentru lași.
România arde. PSD tace. Ați ales să fiți neutri tocmai acum?
