Am aşteptat, recunosc, cu mare interes discursul preşedintelui Traian Băsescu după intervenţia nervoasă pe care a avut-o la instalarea în funcţia de ministru de Externe a lui Cristian Diaconescu. Interesul meu era legitim: de la preşedinte te poţi aştepta la orice. În sinea mea speram să îl aud că va demite premierul, că va procova anticipate şi că va da satisfacţie şi oamenilor care strigă în pieţele marilor oraşe. Sau mă aşteptam, într-un alt registru, să îl aud tunând şi fulgerând, găsind vinovaţi mai mult sau mai puţin închipuiţi, arătând cu degetul pe unul sau pe altul. Ori albă, ori neagră, îmi ziceam eu. N-a fost să fie aşa, preşedintele optând pentru o zonă de discurs gri.

Altfel spus, o ciorbă lungă, aproape chioară – nu săriţi aşa!, nicio aluzie la scandările manifestanţilor! – o ciorbă fără sare şi fără carne. Pentru că am mai auzit nesfârşite prelegeri despre reformarea statului, a clasei politice şi a administraţiei; pentru că am mai auzit sforăituri pe tema anticorupţiei; pentru că am mai auzit că şeful statului nu cedează şi vrea să conducă, nu-i aşa, corabia la destinaţie; pentru că ştiam că suntem în criză (deşi de vreo două – trei ori cei de la putere ne-au spus că ne-au scos la mal); pentru că ştiam că nu politicienii au suportat greul măsurilor anticriză, ci poporul, oamenii simpli.

Cu ce a venit nou Băsescu? Cu un singur lucru: a admis, fie şi cu noduri (probabil generate de un borscoi la fel de mare ca cel al lui Ioan Oltean), că a mai greşit. Că a greşit când a crezut că toţi oamenii îl susţin, când s-a luat în gură cu Arafat, etc. A spus că a greşit, dar fără să îşi ceară scuze sau să arate căinţă reală. Ori, din câte vedem în stradă, oamenilor nu le mai sunt de ajuns nici scuzele, darămite să audă aceleaşi lucruri de nu ştiu câte ori.

Probabil că Traian Băsescu a ajuns la un liman, la o limită pe care nu o mai poate depăşi. De pe un cal alb, care au fost speranţele a milioane de români, Băsescu a coborât în aceste zile în peisajul şefilor oarecare de stat. Şefi care nu îşi asumă măsuri radicale decât de faţadă, căci în realitate permite perpetuarea unui sistem de pe urma căruia el însuşi a profitat. Şi aş adăuga că cei care vor să vină la putere, respectiv ULS, ar trebui să înveţe din această lecţie şi să nu creadă că odată cocoţaţi la cârma vasului numit România pot să se înfrupte doar cu ce e mai bun, iar resturile să le dea mulţimii. Ar fi o greşeală care le-ar putea fi fatală.

• Distribuie:
• Distribuie
•