Doina Uricariu si Maxilarul inferior la romani

Marti, la cafeneaua Cafegiu.ro, cunoscuta poetă şi eseistă Doina Uricariu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societăţii Culturale Europene şi a P.E.N Club, a prezentat ultimele sale volume, „Scara leilor” si „Maxilarul inferior”.

În acest volum, autoarea explică destinul României după cel de-al doilea război mondial: contextul internaţional, aranjamentele dintre marile puteri, ocuparea României de către armatele ruseşti, instalarea forţată a comuniştilor la putere şi dezmembrarea democraţiei, adbicarea impusă regelui şi eforturile acestuia în exil pentru restabilirea normalităţii în România. Toate acestea, în stilul deja consacrat din „Maxilarul inferior”, însoţite însă de un număr copleşitor de documente inedite. Ambele volume având ca sursă interviurile pe care autoarea i le-a luat Regelui Mihai în urmă cu douăzeci de ani şi cercetările începute în acelaşi timp la arhiva regală de la Versoix.

Doina Uricariu, porneşte de la propriul destin- cum tatăl ei, ofiţer român, mutilat în al doilea război mondial chiar la maxilarul inferior, ajunge să o ia de nevastă pe cea care îi va fi mamă scriitoarei, o basarabeancă, scăpând-o astfel de la deportare, cu ajutorul unei dispense semnate de regele Mihai. Acesta este motivul pentru care Doina Uricariu ajunge să ia primul interviu regelui, imediat după Revoluţie, şi să facă un periplu prin civilizaţii monarhice europene. Este vorba despre o introspecţie personală, revelatoare pentru civilizaţia noastră, a românilor care au trăit surghiunul comunist şi apoi „dezmăţul” democraţiei post-decembriste, atacată la început de apartul de opresiune şi propagandistic roşu, apoi de jocul pentru putere al politicienilor, început de Iliescu şi terminat cu ultimele declaraţii şi acţiuni ale lui Băsescu. Finalul este unul simplu: noi toţi putem fi asemenea unor veveriţe din parcurile americane, acolo unde scriitoarea s-a stabilit, dar niciunul dintre noi nu şi-ar dori să fie nuca sau aluna consumată de aceste mici ronţăitoare. Adică, undeva, trebuie să ne regăsim legitimitatea, rădăcinile, bunul simţ, puterea, demnitatea şi, mai ales, libertatea.