In memoriam: Vasile Paraschiv

In dimineaţa zilei de duminică, 6 februarie, Vasile Paraschiv, unul dintre cei mai importanţi opozanţi ai României comuniste, a fost înmormântat în Cimitirul Viişoara din Ploiesti.Legenda fotografiei: Vasile Paraschiv, dezamăgit de vorbele goale ale politicienilor, la 1 decembrie 2008, a refuzat distincţia „Steaua României în grad de cavaler”, acordată de preşedintele Traian Băsescu.

După ce s-a retras din PCR (1968), a fost arestat şi torturat în mai multe rânduri de Securitate. A fost internat în spitale psihiatrice, la Urlaţi, Spitalul nr. 9 din Bucureşti, Voila. În 1977, a intrat în legătură cu scriitorul Paul Goma, care iniţiase mişcarea pentru apărarea drepturilor omului în România. S-a alăturat, din 1979, lui Gheorghe Braşoveanu şi Ionel Cană, în Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR). A pătimit apoi un alt val de represiuni din partea regimului comunist.

S-a luptat şi în post-comunism cu aceeaşi ardoare pentru dreptate şi adevăr cu care combătuse vechiul regim. Ademenit de promisiunile anticomuniştilor de profesie de după 1989, a cerut drepturi pentru disidenţi şi foştii deţinuţi politici. Deziluziile au urmat una câte una. Prima, cu ocazia lansării Raportului Comisiei Tismăneanu. Atunci, alături de reprezentanţi ai Fundaţiei Luptătorilor din Rezistenţa Armată Anticomunistă, de Constantin Dobre, liderul minerilor grevişti din Valea Jiului, de Asociaţia „15 Noiembrie 1987”, Vasile Paraschiv a protestat faţă de documentul publicat. În manifestul prezentat opiniei publice în ianuarie 2007, se arăta că „«Raportul Final», elaborat de echipa condusa de Vladimir Tismăneanu, are un evident caracter ideologic de sorginte internaţionalistă prezentând numeroase omisiuni, interpretări eronate ale faptelor şi mistificări crase ale adevărului istoric”.   ”Este o măsură de condamnare a crimelor Partidului Comunist Român luată pe jumătate, pentru că în condiţiile acestea în care crimele, criminalii sunt condamnaţi teoretic, verbal, declarativ fără ca aceste declaraţii să aibă consecinţe juridice atunci această condamnare a comunismului în ţara noastră este o formalitate banală care urmăreşte ca scop să satisfacă cererea victimelor”, declara Vasile Paraschiv într-un interviu acordat în 2007. „Dar noi, victimele dictaturii comuniste, nu cerem doar ca criminalii, torţionarii care ne-au chinuit pe noi şi familiile noastre să fie condamnaţi doar teoretic, verbal. Vrem să se faca o lege pe baza căreia fiecare victima să aibă dreptul să-i cheme pe torţionarii săi în faţa justiţiei unde să dea socoteală pe baza legilor statului de drept”. In ultimii trei ani, a fost prezent si la Pitesti, participand la Simpozionul International EXPERIMENTUL PITESTI.

Testamentul politic al lui Vasile Paraschiv ”1. Să nu iertaţi şi să nu uitaţi niciodată perioada grea a dictaturii comuniste din România anilor 1944-1989, crimele şi nelegiurile regimului comunist (…). 2. Să luptaţi şi să fiţi activi în viaţă, pentru ca tot ce s-a întâmplat atunci să nu se mai repete niciodată în istoria ţării noastre. 3. Să luptaţi pentru apărarea drepturilor omului în România, pentru dreptate şi libertate, democraţie şi demnitate, pentru adevăr. 4. Să nu vă fie frică niciodată de persecuţii şi de represiune, atunci când cauza, cererile voastre sunt întemeiate de lege. 5. Să luptaţi pentru apărarea valorilor morale ale Revoluţiei române din Decembrie 1989 (…). 6. Să nu puneţi niciodată interesele voastre personale deasupra intereselor generale ale ţării şi poporului nostru. 7. Să fiţi cetăţeni oneşti în viaţă, oameni cinstiţi şi corecţi, gata oricând să dovediţi spirit de sacrificu pentru cauza şi interesele poporului nostru. 8. Să dobândiţi de la dascălii voştri tot ce este mai frumos, mai bun şi nobil în viaţă şi să puneţi în practică aceste învăţături. 9. Să urmaţi exemplul eroilor şi martirilor poporului român. 10. Să învăţaţi foarte bine carte. (…) 11. Asta este tot ce pot să vă las eu moştenire: lupta mea, sfatul, ideile şi exemplul meu personal.” Dumnezeu sa il ierte!