„Mândru că sunt român!” – aşa scrisese pe o coală de hârtie A4 un bătrân care protesta recent în zona Primăriei Piteşti faţă de jignirile aduse cetăţenilor români de către francezii care ne văd pe toţi în aceeaşi oală, cea a cerşetorilor. Ca de obicei, era singur. Nimeni nu i se alătură unui protestatar în ţara asta decât, poate, dacă pică lat şi trebuie dus cu Salvarea la spital. Şi nici atunci nu poţi fi sigur că se intervine. Să mai aducem aminte de pensionarul argeşean care protesta singur în piaţa Vasile Milea deunăzi privind îngheţarea pensiilor?

Mândrie, aşadar. Cuvânt care în mod normal te face să vibrezi. Pe alţii însă îi lasă rece. Am văzut cu ochii mei cum piteşteni care stăteau tacticoşi pe băncile galbene din Centru şi fumau respingeau cu un gest pe alocuri nervos cocarde tricolore împărţite cu avânt specific de tineri de la Colegiul Economic „Maria Teiuleanu” chiar în seara de dinainte de Ziua Naţională. Ca şi cum ar fi vrut copiii să le dea râie, nu simbolul nostru naţional! Sunt mulţi, din păcate, cei care denigrează simbolurile noastre naţionale, care îşi ascund identitatea când merg „afară”, care reneagă originile şi apartanenţa la acest grup. De ce s-a ajuns aici?

Cauzele zac undeva în prostie. În prostia celor care au guvernat ţara, în prostia celor care au crezut că cei care guvernează chiar guvernează pentru popor, în prostia celor ce au permis tuturor scursorilor să devină etalon. Prostia se revarsă ca un torent la inundaţiile de mai. Dacă deschizi televizorul, este imposibil să nu vezi prostie cât cuprinde: în head-urile ştirilor care conţin grave erori gramaticale; în declaraţii ale oamenilor simpli şi ale politicienilor „care este” deopotrivă; în fapte ce frizează ridicolul; în show-uri de prost gust care promovează manelismul ca stare de fapt şi goana după falşi idoli ca mod de viaţă.

Sunt pline străzile noastre de persoane care, fără să ştie, finanţează criminalitatea organizată. Vorbim de cerşetorie. Credeţi că dacă nu am mai da bani celor ce ne cer, pe stradă, aceştia ar mai fi printre noi? Credeţi că dacă şi în afară, unde nici acolo nu se dă pe dinafară de deşteptăciune, străinii nu ar da bani românilor mai mult sau mai puţin coloraţi aceştia din urmă ar mai pleca să ne facă de râs? Prostia guvernează însă, iar acest lucru se simte. Şi doare al dracului de rău, mai ales când se respectă vorba cum că prostul până nu-i fudul, parcă nu e prost destul.

Şi uite aşa ne întoarcem la mândrie care este subminată de prostie…Multă, multă prostie…

• Distribuie:
• Distribuie
•