Am întrebat la Primărie ca să fim siguri. Da, micul parc de peste drum de Colegiul „Brătianu” este gata. Capodopera e desăvârșită.

Betonul atinge aici perfecțiunea. Băncile sunt prietenoase, la fel cum cripta e prietenoasă cu mortul. Forme geometrice din ciment, și ele pentru șezut, se înșiră asemeni crucilor pe morminte. Bătrânele pietre cubice de pe dispărutele alei au fost înlocuite cu pavele, simbol temeinic al orașului îngropat în beton.

În vecinătatea parcului, o sculptură, care sigur se căznește să transmită un mesaj artistic, și o pistă roșie pentru bicicliști. Pistă care duce către nicăieri.

De vechea înfățișare a parcului, care abunda în verde, s-a ales praful. Cum praful s-a ales și de altele în Piteștiul degenerat urban, cu arbori retezați cu ură și nepricepere. Respirăm beton. Și ne place. Într-un oraș în care doar câțiva jurnaliști luăm atitudine, în care societatea civilă este ca o pereche de izmene ude întinsă la uscat, în care arhitecții tac din lașitate și indiferență, în care cetățeanul de rând se revoltă pe Facebook în timp ce se scobește voinicește în nas, rămâne doar resemnarea. Și betonul.

Somn ușor, Pitești! Pendiuc și Ionică betonează pentru tine!

• Distribuie:
• Distribuie
•