Pâlcuri de oameni putea fi zăriţi la fiecare câţiva metri. În doliu, cu flori. Unii, personaje cu notorietate în viaţa administrativă şi politică, alţii, nu. Cu cât mergeai mai mult spre casa din a cărei curte se auzea slujba soborului de nouă preoţi, cu atât atmosfera devenea mai apăsătoare. Astazi a fost ziua în care prefectul Gheorghe Davidescu şi-a condus pe ultimul drum soţia, Iuliana Davidescu, cea care a plecat la numai 55 de ani în lumea celor drepţi, după o cruntă luptă cu cancerul.

Liderii PDL au preferat să nu se afişeze în apropierea momentului culminant. Mircea Andrei, preşedintele CODA al organizaţiei judeţene a trecut, a lăsat o coroană, şi-a prezentat omagiile şi a plecat.

La fel au făcut şi vicepreşedinţii CJ Argeş Florin Tecău şi Florea Costache. Curtea era plină de coroane venite din partea diverselor instituţii, primării, oameni simpli. O serie de şefi de deconcentrate, subprefectul Ion Cârstoiu, au preferat să participe la acest ultim drum.
A fost o ceremonie fără tentă politică, lipsită de extravaganţă, decentă.

Iuliana Davidescu a fost condusă pe ultimul drum îndeaproape de oamenii care i-au fost dragi. O dubă plină de flori deschidea drumul. Înainte, iubiţii săi elevi de la Liceul de Artă „Dinu Lipatti”, în spatele ei soţul, Gheorghe Davidescu şi restul familiei. Urmau alte rude, prieteni apropiaţi, apoi oamenii simplii, prietenii şi cunoştinţele, colegele de la serviciu, colegii prefectului, amestecaţi. În spate de tot, urma un şir de autoturisme. Piteştenii nu au evitat să se uite cu interes la cortegiul care parcurgea drumul de la casă spre biserica din cartier şi apoi, spre cimitir. La fiecare oprire, prefectul, consumat de durere şi tensiune, se oprea aproape mecanic.

Cumva, privea de cele mai multe ori înainte, spre orizont, probabil pentru a derula filmul în care Iuliana Davidescu era vie. Prefera, de bună seamă, la fel ca şi ceilalţi membrii ai familiei, să ţină vie memoria Iulianei Davidescu, chiar şi în ultimele momente, la slujba de la biserica şi, în gradină unde amintirile sunt lângă cei vii mereu, la cimitir, acolo unde a fost asteptata cu fanfara. Au dispărut oamenii, au rămas imaginile. În cimitirul nu prea îndepărtat de casă, aşteaptă, lângă locul de veci, amintirea vie a Iulianei Davidescu, aşa cum o cunosc cei din familie, prietenii, colegii, elevii….Dumnezeu s-o odihnească!

• Distribuie:
• Distribuie
•