AF „Rutiera” SRL

In timp ce multe intreprinderi  (devenite la scurt timp dupa Revolutie societati comerciale) s-a desfiintat- ba pentru ca nu mai erau rentabile, ori tocmai d’aia- au inceput sa rasara ca „ciupercile dupa ploaie” sereluri sau, mai recent… afeuri.

Singura care facea exceptie de la regula a fost, pana in urma cu cativa ani, politia. Pana atunci, ca dupa aia si in aceasta institutie de stat au inceput sa se formeze, timid la inceput, apoi tot mai in forta, cupluri, grupuri, bisericute si de ce nu chiar clanuri gen la…familia.

Se mai zice ca, pentru a avea „succesuri”, este musai sa o iei cat mai de jos, ca sus ajungi cu siguranta daca ai oleaca de…spate.

Ofiter cand inca era…student

Prin anul ’93- ’94, Cristian Iosif era subofiter, mai precis plutonier in cadrul Biroului Rutier Pitesti si ca orice om serios si care se respecta, chiar casatorit. Cu cine? Cu sotia lui si mama celor doi copii care s-au nascut- un baiat si o fata-. Acu’ de unde sa stie subofiterul ca cea care i-a devenit sotie este de prin partile Topoloveniului, tocmai de acolo de unde provine si un ofiter, tot de politie si caruia i se prevedea un viitor de exceptie- Dan Valentin Fatuloiu- si care nu dupa mult timp a devenit chiar seful IPJ Arges. Cum mai toti subofiterii au inceput sa se inscrie la cate o facultate, nu putea sa nu faca acelasi lucru si plutonierul Cristian Iosif.

Era inca student atunci cand a fost avansat peste noapte de la subofiter la ofiter. Cum? Simplu, atata timp cat avea un spate si care nu era de loc unul…sfrijit. Iar daca tot mergeau lucrurile atat de bine ca fratele sotiei sale tocmai terminase liceul, normal ca in urma unei adunari ad-hoc de familie i s-a stabilit ca meserie de viitor…Scoala de Politie. Si tot normal a fost ca dupa terminarea scolii, tanarul absolvent Aurelius Brencea sa primeasca repartitie in Arges, si nu pe la cine stie ce post de Politie, ci chiar la Biroul Rutier Pitesti.

Pai si cumnatul?

Acu’, nu era normal ca taman cumnatul ofiterului de la Rutiera (si cu functie de adjunct al comandatului) sa nu se inscrie si el la o Facultate? Si, nu numai ca s-a inscris, dar a mai si absolvit-o, cum se spune…”incet da’ sigur”. Intre timp, „omu’ cu spatele” a avansat la randul sau ajungand la capitala, unde a devenit chiar saful al mare si, normal ca au avut iarasi discutii si in privinta viitorului lu’…cumnatu’ .

La scurt timp dupa absolvirea facultatii, apoi musai a fost trecut si acesta din randul agentilor de politie in randul ofiterilor, stagiul de pregatire efectuandu-l pentru un an de zile la Scornicesti, aici fiind orasul si judetul cel mai apropiat de domiciliu. Revenit dupa stagiu la Pitesti, ofiterul cu grad de subinspector Aurelius Brencea a trecut mai intai ca lucrator in cadrul Formatiunii Economice din cadrul Politiei Topoloveni si la scurt timp chiar sef al Formatiunii Rutiere Topoloveni. Intre timp, cumnatul sau a avansat „precum Praslea cel Voinic” de la gradul de locotenent la cel actual de comisar sef, devenind chiar seful Biroului Rutier Pitesti.

Fara spate…poti raci!

In urma cu cativa ani (nu multi, sau oricum nu foarte multi), sotia lu’ dom’ comandant a fost angajata tot la politie si tot la Circulatie, acolo unde se implementeaza abaterile si suspendarile de permise. A aparut de asemenea (tot in cadrul Serviciului Politie Rutiera Arges) un nou Birou, acela de Drumuri Nationale, functie pe care a trecut de urgenta comsiarul sef Cristian Iosif. Si, normal ca prin plecarea acestuia a ramas neocupata functia de sef al Biroului Rutier Pitesti pe care era musai sa se organizeze concurs. De inscris la el ar fi facut-o multi ofiteri, majoritatea chiar capabili, numai ca unora dintre ei le-a soptit o pasarica sa nu o faca, nu de alta dar functia chiar este „amanetata” de cineva. Cei cativa care totusi s-au inscris (fara sa stie de „pasarica”) au asteptat cu nerabdare anuntarea rezulatelor. Iar rezultatul a fost unul singur, funcita a fost adjudecata de inspectorul…Aurelius Brencea. 

Va urma