Cel mai important eveniment la care n-am participat. La ora la care scriu aceste rânduri, în Mioveni are loc inaugurarea noului spital. Fiecare dintre noi, cei care suntem preocupați de ceea ce se întâmplă în județul Argeș, știm deja informațiile de bază despre primul spital de stat construit de la zero în România ultimelor trei decenii.

Mai pe șleau, vorbim despre singurul spital pe care statul român a fost în stare să-l ridice de la prima piatră și până la ultima după ce a fost împușcat Ceaușescu. Într-un fel, prin această investiție finalizată cu succes, putem spune că se deschide o nouă etapă în dezvoltarea țării noastre, cea în care, având deja precedentul de la Mioveni, putem spera că România va continua să crească și la nivel de infrastructură medicală, poate cel mai rămas în urmă dintre cele cu adevărat importante.

Avem fabrici, avem școli și licee, avem și drumuri noi sau măcar reparate, ca să nu mai vorbim de sedii de instituții publice, probabil domeniul cel mai bine reprezentat al lucrărilor publice, și de azi avem și spital nou. Dotat cu tot ce-i trebuie, la nivelul anului de grație 2019, așa cum am văzut deja din fotografii și din reportajele care au prefațat inaugurarea.

Nu știm mare lucru despre personalul medical, așa că nu ne rămâne decât să sperăm că doctorii și asistenții care vor lucra la noul spital se vor ridica la înălțimea așteptărilor publicului. Iar aici îmi permit chiar să depășesc optimismul moderat care mă caracterizează ori de câte ori scriu. Pentru că îmi doresc ca oamenii care vor lucra la spitalul acela să-și respecte cu adevărat jurământul și să aibă grijă de concetățenii lor așa cum i-au promis lui Hipocrate.

Îmi doresc să nu auzim că spitalul cel nou a chemat bolnavii cu medicamente de acasă, așa cum se întâmplă mult prea des prin alte părți. Sper din tot sufletul ca medicii și asistenții să nu condiționeze tratamentul bolnavilor de existența sau dimensiunile șpăgii. Și-mi imaginez acest spital ca pe o instituție în care oamenii sunt angajați pe merit și promovați pe același criteriu, factorul politic rămânând doar o ocupație pentru timpul liber.

Sunt convins că, după ce discursurile sforăitoare și mâncarea de protocol se vor fi terminat, cei mai mulți dintre participanții la inaugurare vor uita de el, că doar sunt alte chestii mai importante pe lume, campanii electorale, bani de făcut și de cheltuit. Eu, însă, voi urmări cu atenție evoluția spitalului din Mioveni, așa cum o fac, de ani buni, cu tot ceea ce are legătură cu orașul constructorilor de automobile, pe care îl consider ca având potențialul de creștere cel mai mare din zonă.

Și asta pentru că inaugurarea spitalului mi se pare cel mai important eveniment la care n-am participat, în cariera mea anterioară de jurnalist, dar și în fosta mea calitate de rezident permanent al Argeșului. Îmi doresc și le doresc tuturor celor care cred în viitorul acestor locuri ca spitalul din Mioveni să fie un exemplu de succes pentru toți edilii din județ, indiferent de culoarea lor politică, ba chiar în ciuda acesteia. Poate învață și ei de la primarul orașului și de la echipa lui cum se adună bani de la bugetul de stat, din fonduri europene și din contribuții private, ca să faci lucruri utile pentru cei care te-au votat. Apropo, asta nu ține de partidul din care faci parte, ci de modul în care îți faci datoria în funcția vremelnică pe care o ocupi.

• Distribuie:
• Distribuie
•