1. Pentru început, spune-ne câteva lucruri despre tine.
Numele meu este Popescu Remus Teodor, sunt elev al Colegiului Național Ion C. Brătianu, sunt realizatorul și inițiatorul Podcastului D’ale Brătianului și fac parte din producția filmului Ultima Frecvență.
2. Cum ai descoperit pasiunea pentru zona media – podcasturi, interviuri, film?
De mic am fost apropiat de arte. Am făcut teatru de la vârsta de 4 ani și, ulterior, am început să fac dansuri populare. Arta se întrepatrunde foarte mult cu zona media, pentru că tindem să ne dorim de multe ori să păstrăm cu noi ceea ce vedem prin ea.
3. Ce te-a atras cel mai mult la ideea de a spune povești prin video?
Cred că principalul motiv a fost acela de a cunoaște oameni și a încerca să aflu cât mai multe despre ei. Am fost o fire curioasă dintotdeauna și, din acest motiv, mi-am dorit să arăt asta lumii prin podcasturi.
Filmul e altă poveste. Făcând teatru, am realizat cât de frumoasă e arta actorului, dar, în același timp, că între teatru și film există o diferență imensă. Aceasta este efemeritatea actului.
Teatrul are un impact emoțional mai mare asupra publicului, în general, dar nicio reprezentație nu e la fel, nu transmite aceeași emoție. Filmul păstrează, totuși, emoția teatrului, cu toate că la un nivel mai mic, dar, în același timp, rămâne peste timp. Asta ne-am dorit noi, să lăsăm ceva în urma noastră.
4. Podcasturile realizate în colegiu ți-au schimbat modul de a vedea profesorii sau școala? În ce fel?
Nu cred că mi-au schimbat percepția asupra școlii sau a profesorilor, dar mi-au dat ocazia să cunosc mulți oameni fără de care nu aș fi fost ceea ce sunt astăzi.
Cel mai important om pe care l-am întâlnit datorită acestui proiect a fost domnul director Bogdan Ionescu. A fost omul care a crezut în mine din prima zi. A avut încredere în proiect și m-a ajutat cu tot ce am avut nevoie, atât pentru podcast, cât și pentru film.
,,Ultima frecvență” – ,,Hai să facem un film!”
5. Cum a apărut ideea filmului „Ultima frecvență”? A fost o inițiativă spontană sau un proiect gândit pentru aniversare?
A fost un lucru foarte spontan. Anul trecut, pe vremea aceasta, mergeam la cabinet ca să vizez niște scutiri și, brusc, mi-a apărut în minte o frază: „Hai să facem un film”. Asta a fost scânteia. Dar focul nu apare fără combustibil. Așa că am avut norocul de a fi pe holul cabinetului cu 3 prietene, niște zăpăcite ca și mine, care au zis imediat: „Da”. Ele sunt: Erika Pîrvulescu, Teodora Trache și Anda Paișcar. Ulterior, ne-am dat seama că ar pica bine cu Zilele Liceului. Nu știu dacă a fost vreo scânteie de inspirație divină sau nu, dar ce știu e că, dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face-o la fel din nou, ne mărturisește Remus Teodor.
6. Cine a pus primul „scânteia” și cum s-a transformat ideea într-un proiect concret?
Cum am spus mai sus, scânteia a fost la mine. Combustibilul a venit din mai multe părți.
7. Cum s-a format echipa și ce rol ai avut tu în tot acest proces?
Formarea echipei a fost foarte entuziastă. Pe holul cabinetului, echipa era formată din 4 oameni, după ce am ajuns în clasă am devenit 7 și, până seara, eram 10. După audiții ajunseserăm la peste 30 de oameni, producție și distribuție. Nu aș ști să spun sigur ce rol am avut, pentru că, fiind o echipă de producție mică, am făcut toți de toate.
8. Filmul aduce împreună elevi, profesori și foști profesori. Cum a fost această combinație de generații?
A fost o experiență extraordinară, pentru că îți permite să vezi Brătianu din mai multe perspective, mai ales că mulți dintre profesori sunt și foști elevi. Dintre aceștia, unul dintre cei mai importanți a fost domnul Vărășcanu, care ne-a ajutat enorm pentru partea de cercetare istorică.
„Fă rai din ce ai”
9. Unde s-au desfășurat filmările? Cât de mult se regăsește colegiul în cadru?
Filmările s-au desfășurat în cea mai mare parte în clădirea colegiului, dar am filmat și în alte locuri precum: Vila Florica, Albota, cafeneaua Arbusto, Filarmonica Pitești etc. Am încercat, în general, să ne luăm după vorba românească „Fă rai din ce ai” și, de cele mai multe ori, ne-a reușit, reușind să transformăm Brătianu într-un adevărat platou de filmare.
10. Cum a fost atmosfera în timpul filmărilor? Au fost multe emoții? A fost și distracție?
În general, a fost o atmosferă destul de degajată. Ne-a dat ocazia să vedem profesorii în alte stări decât în cele în care îi vedem de obicei. Clar au fost multe emoții, mai ales pentru cei care jucau pentru prima dată un rol. Despre distracție nici nu mai spun. Au existat crize de râs și glume cât pentru 10 filme de comedie în spatele scenelor.
11. Cât a durat, în total, realizarea filmului?
De la scrierea scenariului până la premieră va fi trecut un an și puțin.
12. Care a fost cea mai dificilă parte – organizarea, filmarea sau partea de montaj?
Cea mai dificilă parte cred că a fost organizarea. În spatele a ceea ce au văzut actorii, noi, producătorii acestui film, știm că până a ajunge pe platou era mult mai multă muncă în spate.
13. Există o scenă care v-a dat cele mai mari bătăi de cap?
Da, scenele de război, care au fost, de altfel, și primele filmări.
14. Există o întâmplare din culise care v-a rămas tuturor în minte?
Crizele de râs din apartamentul comunist. Jocurile cu magie neagră din subsolul liceului. Pauzele, în general, în care ne apropiam mai mult unii de alții.
- „Brătianu”, reper de excelență! Silvia, pe podium la o Olimpiada Internațională
- Fabrica de valori de la „Brătianu” – Cristian Proistosescu, minte strălucită în știința climei
- Andreea Atanasescu – povestea tinerei modelate de mama profesoară la Brătianu și tatăl fost fotbalist, ajunsă în cercetarea de elită
Pitești. Brătianu, 160 de ani de istorie marcați printr-un film spectaculos realizat exclusiv de elevi și profesori. Când are loc premiera
Profesori în rol de actori
15. Cum a fost să vezi profesori în roluri de actori?

A fost superb. Am reușit să scot din unii lucruri incredibile. De la lacrimi la furie nestăvilită, până la răutate pură sau demnitate de erou. E interesant să vezi oamenii care îți apar, în general, într-o singură ipostază în viață, cea de profesor, că joacă roluri în situații diferite de cea educativă.
16. A existat cineva care te-a surprins în mod special prin prestația sa?
Da, au fost mai mulți. Diferența e că de la unii mă așteptam să joace bine și chiar au făcut-o, cum ar fi doamna director Alina Manea, căreia îi mulțumesc pe această cale pentru toată susținerea acordată și implicarea activă în film, sau domnul profesor de fizică Marcel Stănescu. Cine m-a surprins cu adevărat prin prestația sa și prin ceea ce ascundea în interior a fost domnul de istorie Vicențiu Pascu. A reușit să arate, atunci când era nevoie, exact emoția cerută și a știut foarte bine cum să își caute emoția în suflet, evident, cu puțin ajutor. Dintre copii, una dintre prestațiile care m-a surprins cel mai mult a fost a băieților din comunism: David Ioniță, David Tomescu și Albert Dumitru. Nu pot, evident, să îi uit nici pe protagoniștii din prezent: Daria Moiceanu, Andrada Hideg, Natalia Baidoc, Ianis Nicolescu și Lucian Țicu.
17. Cum au reacționat foștii profesori în acest proiect modern?
Nu au fost mai mulți foști profesori, deși ne-ar fi plăcut. Cel care ne-a ajutat cel mai mult a fost domnul Vărășcanu, care a fost foarte prompt cererilor noastre, indiferent de ce însemnau acestea. Ne-a ajutat cel mai mult în faza incipientă a proiectului, cu cercetarea istorică pentru scenariu.
18. Cum ai descrie filmul „Ultima frecvență” pentru un coleg care nu știe nimic despre el?
E genul de film care te intrigă. Te pune să gândești, pentru că înțelegerea paradoxului care stă la baza lui e puțin mai complicată. Cu toate acestea, e genul de film care te trimite acasă cu o oarecare stare de pace, pentru că are un final în mare parte închis.
19. Titlul este intrigant. Ce înseamnă, de fapt, „Ultima frecvență”?
Cred că cele mai bune să vă răspundă la această întrebare sunt scenaristele, Anda și Erika, al căror răspuns îl las aici: Face aluzie la continuitatea unui motiv prezent în film, radioul, dar și la finalul său dependent de acțiunile personajelor principale.
20. Ce crezi că va transmite filmul celor care îl vor vedea?
Sper să sporească sentimentul de apartenență la Brătianu. Mulți nu realizează încă, dar colegiul acesta e mai mult decât un liceu.
,,Ne-am dorit să arătăm că se poate!”
21. Există un mesaj pe care v-ați dorit neapărat să-l transmiteți?
Ne-am dorit foarte mult să arătăm că se poate. Că se poate absolut orice și că limita e cerul. Brătianu e locul în care, dacă vrei să faci ceva cu adevărat și îți pui ambiția, poți să faci orice. Ne dorim ca lumea să vadă munca noastră și ca, la final, să primim un rând de aplauze care să încununeze munca aceasta, ne declară elevul.
22. Filmul face parte din Zilele dedicate celor 160 de ani ai Colegiului Național Ion C. Brătianu. Cum se simte acest moment din interior, ca elev?
Este copleșitor, cel puțin pentru mine. Uitându-mă în spate, îmi dau seama câți oameni au călcat de-a lungul timpului pragul acestei instituții și e incredibil. De la Ion Barbu, Cornel Chiriac și până la Emil Constantinescu, liceul acesta e plin de pașii unor titani.
Colegiul ,,Brătianu” – „un templu de lumină clară”
23. Ce crezi că face ca Brătianu să fie mai mult decât o școală pentru cei care trec pe aici?
E un sentiment inexplicabil. E pur și simplu un fior care te cuprinde din prima clipă în care îl vezi. Ca să citez din imnul liceului, e „un templu de lumină clară”. E un liceu care îți deschide mintea și te face să vezi lucrurile diferit. Îți oferă o infinitate de posibilități.
24. Cum se regăsește spiritul colegiului în film?
Cred că spiritul colegiului e însuși filmul prin existența lui. Asta prezintă filmul.
25. Crezi că acest proiect spune ceva și despre legătura dintre generații?
Tema filmului se bazează în mod direct pe legătura dintre generațiile acestui liceu.
26. Filmul va fi proiectat la Filarmonica Pitești, în cadrul Zilelor Colegiului. Cum vedeți acest moment?
Avem emoții foarte mari. E un eveniment foarte greu de organizat și, din ce vedem acum, e o cerere destul de mare pentru locurile la Ultima Frecvență.
27. Emoții mai mari decât la filmări?
Da.
28. Cum crezi că vor reacționa colegii și profesorii când se vor vedea pe ecran?
Probabil va fi un moment plin de emoție și vor vedea lucruri pe care restul publicului nu le-ar putea vedea.
29. Este un film care se adresează în primul rând comunității Brătianu – ce îl face special tocmai din acest motiv?
Faptul că este făcut de Brătianu.
30. Crezi că „Ultima frecvență” va rămâne un proiect singular sau ar putea deschide drumul altor inițiative similare în colegiu?
Nu știu sigur ce se va întâmpla după ce voi pleca din acest liceu, dar sper să mai existe inițiative de genul și din partea celor care vin în urma noastră.
31. Pentru tine, personal, ce a însemnat această experiență?
A însemnat muncă. Foarte multă muncă și ambiție.
32. Dacă ar fi să rezumi totul într-un singur cuvânt, care ar fi acela?
Vis…
La 160 de ani de existență, Colegiul Național „Ion C. Brătianu” arată că renumele său nu se leagă doar de trecut și de numele mari care i-au trecut pragul, ci și de generațiile actuale de elevi, care continuă să vină cu proiecte ambițioase și idei curajoase.
Iar „Ultima frecvență” pare să spună, în felul său, povestea spiritului Brătianu și a legăturii dintre generațiile care au trecut prin acest colegiu.
Premiera filmului va avea loc pe 24 mai 2026, la Filarmonica Pitești, în cadrul evenimentelor dedicate celor 160 de ani ai Colegiului Național „Ion C. Brătianu”.
Pitești. Brătianu, 160 de ani de istorie marcați printr-un film spectaculos realizat exclusiv de elevi și profesori. Când are loc premiera





















![[930x122px]Campanie-vânzări-Ursuleți_epitesti](https://epitesti.ro/wp-content/uploads/2025/10/930x122pxCampanie-Fashion-Mai_epitesti.jpg)



![[270x300px]TârgDeJucării_epitesti](https://epitesti.ro/wp-content/uploads/2024/04/270x300pxCampanie-Fashion-Mai_epitesti.jpg)

