Urmărind tragedia de la Suceava, acolo unde un bebeluș de câteva săptămâni a murit înecat cu apă la propriul botez (detalii, AICI), am fost străfulgerat de o amintire legată de botezul copiilor mei.

Sunt convins că mulți dintre părinți sunt în asentimentul meu și sunt de acord cu ce urmează să spun. Sunt convins, totodată, că alții mă vor condamna pentru ce urmează să scriu. E dreptul fiecăruia dintre noi să avem o opinie!

Botezul copiilor este un fapt important pentru părinți, poate cel mai important. Așadar, necesită o atenție deosebită la organizare, în centrul evenimentului fiind slujba botezului.

Noi ne-am gândit să mergem la biserica cea mai apropiată de casă, în cartierul Găvana unde locuim. Fiind o iarnă grea, am zis că nu are sens să mergem altundeva. Zis și făcut! Discutasem înainte cu soția și stabiliserăm să îi spunem preotului că, SUB NICIO FORMĂ, nu acceptăm să ne bage copiii (avem gemeni) cu capul în apă, în cristelniță, luând în calcul atâtea tragedii care s-au întâmplat și ar putea să se întâmple.

Știu, sunt oameni care consideră că, băgând copilul cu capul în apă (eventual şi scufundat de câteva ori, cum am văzut de atâtea ori la multe botezuri) este bine și AȘA SE FACE DE OBICEI.

Revin, am mers la o biserică din cartierul piteștean Găvana și am vorbit cu un preot. În prima fază am stabilit data, cum era normal. Ulterior, când am menţionat că nu dorim să ne bage copiii cu capul în cristelnița plină cu apă, preotul a început să se încrunte și să ne spună că la el în biserică nu acceptă așa ceva, că acest lucru este Dumnezeiesc și că nu se poate întâmpla ceva rău (priviţi, părinte, cum se poate întâmpla o nenorocire. Și ce nenorocire mai mare să ți se întâmple în viața asta, decât să îți îngropi propriul copil?).

Bineînțeles, nu am acceptat, fără alte discuții, mai ales că preotul avea o atitudine nu tocmai „ortodoxă” la adresa noastră, când i-am transmis că nu acceptăm să ne bage copiii cu capul în apă.

Am plecat și bine am făcut! Am făcut botezul la altă biserică din oraș, iar preoții de acolo ne-au respectat decizia, neexistând riscuri.

Sunt convins că se vor găsi mulți care să spună că tragedia de la Suceava a fost un accident nefericit și că lor nu poate să li se întâmple aşa ceva. Dar dacă se întâmplă? Ce mai poți face? Nimic!

Așadar, dragi părinți, mare atenție! Mai bine să prevenim niște tragedii decât să ne distrugem viețile că așa sunt obiceiurile din moși strămoși!

• Distribuie:
• Distribuie
•