Radarul poate greși? CCR decide dacă marja de eroare trebuie

O problemă importantă pentru șoferii amendați pentru viteză ajunge din nou în atenția Curții Constituționale. Pe 22 septembrie 2026, CCR urmează să analizeze dacă este constituțional ca un conducător auto să fie sancționat exclusiv în funcție de viteza afișată de radar, fără ca la stabilirea vitezei relevante pentru amendă să fie scăzută și marja de eroare a aparatului.

Discuția vizează două prevederi din Codul rutier, referitoare la depășirea vitezei maxime admise cu mai mult de 50 km/h și, respectiv, cu mai mult de 70 km/h. În prezent, aceste fapte pot duce nu doar la amendă, ci și la suspendarea permisului pentru 90, respectiv 120 de zile.

La prima vedere, lucrurile par simple: radarul înregistrează viteza, iar șoferul este sancționat dacă a depășit limita legală.

Problema apare însă atunci când se ia în calcul faptul că niciun aparat de măsurare nu este perfect, conform juridice.ro.

Normele de metrologie pentru aparatele radar prevăd anumite limite maxime de eroare. Pentru viteze de peste 100 km/h, de exemplu, acestea pot fi de ±3% pentru anumite aparate care măsoară doar din poziție staționară și de ±4% pentru cele care pot măsura și în deplasare.

Asta înseamnă că valoarea indicată de aparat poate avea o anumită abatere.

Se scade sau nu marja de eroare?

Aici este miza dezbaterii.

În România, au existat interpretări diferite ale modului în care trebuie aplicată această marjă de eroare. Una dintre opinii a susținut că eroarea este relevantă doar atunci când radarul este verificat și omologat.

Cealaltă interpretare a fost că marja trebuie avută în vedere și atunci când radarul măsoară efectiv viteza unei mașini, pentru stabilirea vitezei care poate fi folosită la sancționarea șoferului.

Radarul poate greși? CCR decide dacă marja de eroare trebuie scăzută din viteza șoferilor

Problema a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr. 3/2018, a stabilit că erorile maxime tolerate sunt cerințe metrologice aplicabile la verificarea și omologarea aparatului, nu la fiecare măsurătoare realizată în trafic.

Cu alte cuvinte, în practica rezultată după această decizie, valoarea indicată de radar este folosită ca atare la stabilirea depășirii limitei de viteză.

Miza poate fi importantă mai ales în situațiile în care viteza înregistrată este foarte aproape de pragul care atrage o sancțiune mai severă.

De exemplu, o diferență de câțiva kilometri pe oră poate conta atunci când se stabilește dacă un șofer a depășit cu mai mult de 50 km/h sau cu mai mult de 70 km/h viteza maximă admisă.

Cei care contestă actuala interpretare susțin că, dacă normele tehnice recunosc existența unei posibile erori a aparatului, nu ar trebui ca valoarea măsurată să fie considerată automat o valoare absolut exactă în momentul aplicării unei sancțiuni.

Problema nu este una întâlnită doar în România. În mai multe state europene există reguli prin care, înainte de stabilirea vitezei pentru sancționare, se aplică o anumită marjă.

În Franța este folosită, pentru anumite viteze, o marjă de 3%. Sisteme bazate pe marje procentuale există și în Germania și Olanda.

În Italia, marja poate varia în funcție de viteza măsurată, în timp ce Spania folosește atât valori fixe, cât și procentuale. Și în Elveția există reguli privind aplicarea unei marje în funcție de tipul măsurării și de viteza înregistrată.

Autorii excepțiilor de neconstituționalitate susțin că sancționarea unei persoane pe baza unei valori care poate avea o eroare de măsurare, fără deducerea acestei marje, ridică probleme legate de dreptul la un proces echitabil și de modul în care instanțele trebuie să stabilească situația de fapt.

CCR va trebui să analizeze dacă actualul sistem respectă Constituția și drepturile persoanelor sancționate.

Decizia din 22 septembrie 2026 este așteptată cu interes, deoarece ar putea clarifica dacă viteza afișată de radar trebuie considerată întotdeauna valoarea juridică finală sau dacă, în anumite situații, trebuie ținut cont și de marja de eroare a aparatului.