Când vom simți o viață mai bună? Suntem condamnați la sărăcie
Premierul Ilie Bolojan și președintele Nicușor Dan vorbesc despre 2027 drept începutul revenirii.
Economiștii, însă, temperează așteptările.
Macroeconomistul Cristian Păun (ASE) avertizează că fără reforme serioase, tăierile și creșterile de taxe doar „evită dezastrul”, nu aduc prosperitate.
Iar scenariul retrogradării la „junk” ar fi, spune el, „catastrofal”: „Dacă ajungem acolo, e totul pierdut”.
De ce nu ne e bine
Păun susține că România rămâne pe ultimul loc în UE la prea multe capitole, cu „mici puseuri” care mai degrabă corectează excesele trecutului decât construiesc dezvoltare.
Când vom simți o viață mai bună? Suntem condamnați la sărăcie
PIB-ul a crescut, dar bunăstarea nu se vede proporțional, pentru că ponderea cheltuielilor curente (salarii, asistență socială) sufocă investițiile publice.
Ce trebuie evitat cu orice preț
Economistul indică drept risc major supraimpozitarea și ostilitatea față de mediul privat: taxe pe cifră de afaceri, „taxe pe stâlp”, mesaje anti-business care alungă investitori.
În criză, creșterile de taxe sunt prociclice: accentuează încetinirea, reduc baza de impozitare și pot mări, paradoxal, deficitul.
Ce ar conta pentru un „mai bine” real
Cheia este economia privată: capital autohton sau străin, oricare „e bun” dacă e lăsat să producă valoare adăugată.
Pentru asta, Păun cere reforme amânate de decenii: modernizarea administrației centrale și locale, comasări administrativ-teritoriale, criterii de performanță pentru instituții și companiile de stat, tăierea risipei și redirecționarea banilor spre investiții cu efect de antrenare.
2027 – reper sau miraj?
Revenirea din 2027 e posibilă doar dacă bugetul arată rezultate: deficit în scădere din reforme, nu din biruri.
Altfel, rămânem în „zonă de pericol”, fără șansa unei creșteri sănătoase a nivelului de trai.
Concluzia lui Păun e rece: fără voință politică reală în Parlament, guvernul doar câștigă timp, iar românii plătesc nota.
Sursa: adevărul.ro
















