Aceeași Mărie cu o diferită pălărie. Trăim în această perioadă o serie de schimbări care ar trebui să ne dea încredere că viitorul nostru, atât la nivel de popor, cât și al fiecăruia dintre noi, separat, arată bine. Am terminat cu alegerile, pentru câteva luni, și avem, la momentul acesta, un alt guvern și din ce în ce mai mulți noi șefi în administrația națională.

Au început, încetul cu încetul, să plece și prefecți, și subprefecți, iar directorii puși de fostul partid de guvernământ își fac bagajele. Inclusiv în Argeș se întâmplă acest lucru, deși nu există, cel puțin deocamdată, nicio certitudine în ceea ce privește viitorii șefi din Prefectură și din instituțiile deconcentrate. Chiar dacă am văzut, prin presă, diferite nume, mai mult sau mai puțin cunoscute, vehiculate pentru funcția de prefect și pentru cea de subprefect, acolo unde există o posibilitate reală să avem parte de continuitate, datorită jocurilor politice din ultimele luni.

Acestea au dus la transformarea uneori incredibilă a partidelor și reprezentanților acestora, care au trecut, practic peste noapte, de la putere la opoziție sau invers. Astfel, fostul partid de guvernământ, după o serie de înfrângeri electorale fără precedent, s-a apucat de reformă, chipurile. Au venit alți șefi, iar oamenii care au provocat, prin fapte, dar mai ales prin vorbe, picajul electoral, au fost trecuți pe linie moartă. În plus, același partid votează cu voioșie prin Parlament contra unor inițiative proprii de acum câteva luni, în timp ce amenință, de ochii lumii, cu moțiuni simple sau de cenzură pe care toată lumea știe că nu poate să le ducă la bun sfârșit. Și asta pentru că actualul partid de guvernământ pare deja bine înșurubat în scaunul puterii, cu miniștri care, încetul cu încetul, capătă personalitate, dând astfel dovadă și de aroganță în creștere, menită probabil să acopere lipsa de competență și de experiență a unora dintre ei.

Restul partidelor fie se pregătesc să fuzioneze cu una dintre cele două mari formațiuni, fie își ling rănile după înfrângerea din turul I de la prezidențiale, fie se pregătesc să șantajeze/sprijine actualul guvern la fel cum l-au șantajat/sprijinit pe fostul, în tradiția celor aproape trei decenii de existență.

Toți politicienii sunt, însă, cu ochii pe anul electoral 2020, cu nimic mai puțin important decât precedenții. Se vorbește de anticipate, dar mai mult pentru că actualii guvernanți și prietenii lor mai vechi și mai noi încearcă să ne explice de ce sunt imposibile. Se vorbește despre corectarea legilor din justiție care era cât pe ce să ne scoată, de facto, din rândul statelor de drept europene, dar deciziile radicale se lasă așteptate. Se mai pomenește, în spațiul public, și de revenirea la alegerea primarilor în două tururi, dar nici aici nu vedem un prea mare entuziasm de la actualii guvernanți, care știu că, în tradiția liber-schimbismului românesc, nu vor mai avea nevoie de acest instrument democratic pentru a câștiga edilii care vor veni singuri către posesorii pixului care împarte bani de la bugetul de stat. Iar lista cu promisiuni poate continua, în timp ce euro se duce în sus, iar învățământul este într-o criză pe care rezultatele testelor PISA n-au făcut decât s-o sublinieze și mai mult.

Pentru cei care au memoria recentă destul de bună, este limpede că 2020 va semăna destul de mult cu 2016. Tot guvern schimbat cu un an înainte de alegerile parlamentare. Și același partid care chipurile se căiește pentru mizeriile făcute contra propriilor cetățeni, cu vorba sau cu decizia politică, doar pentru a se pregăti să revină pe cai și mai mari. Și aceeași luptă pentru putere în rândul noilor guvernanți, care au, curată coincidență, o susținere extrem de subțire și volatilă în Parlament. Este, practic, aceeași Mărie cu o diferită pălărie, iar noi ar trebui să credem că de data asta rezultatul anului care desparte fosta guvernare de alegeri va fi altul decât acum trei ani. Atunci foștii guvernanți au câștigat lejer, în baza erorilor catastrofale ale guvernului tehnocrat și a absenteismului la urne, transformând în realitate lozinca de pe frontispiciul unei reviste de tristă amintire, care a dat naștere unui partid de egală tristă amintire, încă prezent prin câțiva membri de vază în viața noastră politică, “Vom fi iarăși ce-am fost și chiar mai mult decât atât”.

Poate, însă, unii, în frunte cu președintele reales al țării, vor fi învățat din greșeli. Pentru că nu numai ei vor plăti în cazul eșecului actualului guvern, ci și noi, cei care sperăm într-o guvernare civilizată, eficientă și, în fond, normală.

• Distribuie:
• Distribuie
•