Marile înțelegeri nu se anunță, se execută. Iar apoi se neagă. Cum a ajuns un simplu membru AUR viceprimar la Pitești

Marile înțelegeri nu se anunță, se execută. Iar apoi se neagă. Cum a ajuns un simplu membru AUR viceprimar la Pitești

Recunosc, alegerea lui Ion Dan Dumitrache în funcția de viceprimar al Piteștiului nu m-a surprins. M-a surprins, însă, altceva: cât de mulți s-au făcut că sunt surprinși.

Pentru că această poveste nu începe luni, 27 aprilie 2026, în sala Consiliului Local. Începe mai devreme. Mult mai devreme.

În ianuarie 2025, când Lucrețiu Tudor era ales primul viceprimar, spuneam — și am scris — că se simte o anumită chimie politică între PSD și AUR. Unii au ridicat din sprâncene.

Astăzi, aceeași ipoteză pare mai puțin ipoteză. Timp de luni întregi, primarul Cristian Gentea a transmis public că nu se grăbește cu alegerea celui de-al doilea viceprimar.

Că Primăria funcționează bine și așa. Și, dintr-odată, la final de aprilie, postul apare pe ordinea de zi. Fix într-un moment în care, la centru, PSD iese de la guvernare și se așază, fie și conjunctural, lângă AUR pentru moțiunea împotriva Guvernului Bolojan.

Coincidență? Poate. Dar politica rareori trăiește din coincidențe.

Când informațiile noastre indicau că principal favorit este Ion Dan Dumitrache, am făcut ceea ce face presa serioasă: am mers la sursă.

L-am sunat. A negat. Nu doar că a negat, dar mi-a spus că o asemenea decizie se ia „peste capul lui”, invocând inclusiv celebra formulă din AUR cu „demisiile în alb”. Am reținut.

Apoi l-am sunat pe Bogdan Velcescu, liderul AUR Argeș. A părut surprins. Sau, mai bine spus, a vrut să pară surprins. A încercat chiar o fumigenă politică, aruncând numele lui Răzvan Șerbănoiu (consilier PNL). Am crezut atunci că transmite ceea ce știe.

Luni, ieri, în ziua votului, l-am sunat din nou. Și iar surpriză. Sau aceeași surpriză. Același discurs precaut. Același „nu știu”. Același „dacă Dan Dumitrache ajunge fără știrea mea, îl voi respecta mai mult”.

Sincer? Mi s-a părut o declarație neasumată. Și o spun direct. Pentru că vorbim despre liderul județean al AUR, partid care, să ne înțelegem, nu mai este o formațiune marginală. Este una dintre marile forțe politice ale României. Iar în acest context, să vii și să spui că nu știi dacă propriul om ajunge viceprimar la Pitești… e greu de crezut.

Iar dacă, prin absurd, chiar nu știai, atunci asta ridică o altă problemă. Una și mai serioasă. Eu cred însă altceva. Cred că nu a fost lipsă de informație. Ci lipsă de asumare.

Și aici e, de fapt, miezul poveștii. Nu faptul că Dan Dumitrache a ajuns viceprimar. Ci faptul că aproape toți au vorbit despre această mutare ca și cum ar fi căzut din cer.

Nu. A fost politică. Și atât. Numai că nimeni n-a vrut să-i spună pe nume. Iar aici, cu toată considerația pentru Bogdan Velcescu, am și un sfat: în relația cu presa, uneori e mai puternic un adevăr asumat decât zece surprize jucate prost!

Putea spune simplu: Da, ne-am înțeles politic. Vom avea viceprimar. Era mai onest. Mai puternic. Mai matur. În loc de asta, am asistat la o piesă în care actorii au jucat mirarea până în clipa în care cortina s-a ridicat și votul a confirmat exact ce se știa.

Iar astăzi Ion Dan Dumitrache este viceprimarul numărul doi al Piteștiului.

Nu „din greșeală”. Nu „fără să știe”. Nu pentru că s-a trezit peste noapte om important. Ci pentru că politica, fie că ne place sau nu, produce astfel de momente. Uneori prin negocieri. Alteori prin alianțe nerostite. De multe ori prin amândouă. Cam astea sunt vremurile pe care le trăim. Și probabil trebuie să ne obișnuim cu ele.

Noi vom urmări însă altceva: nu cum a ajuns Dan Dumitrache viceprimar. Ci ce va face din această funcție. Pentru că de aici începe adevăratul test.

Iar concluziile, ca de fiecare dată, le vor trage cititorii ePitești.