Frunzăream zilele trecute presa locală, așa cum o fac zilnic de o grămadă de ani, și mi-a atras atenția un material scris de unul dintre foarte puținii oameni care m-au concediat vreodată. Subiectul era unul care tot apare, cu o frecvență demnă de o cauză mult mai bună, în presa locală și mai ales în cea națională, și anume salvarea partidului de guvernământ.

De la alegerile europene, pierdute fără drept de apel de PSD, care de-abia a reușit să ajungă pe locul doi numai pentru că mii de oameni în diaspora au fost împiedicați să voteze, nu am eu fire de păr alb câte așa-numite editoriale am citit pe tema relansării celei mai importante forțe politice pe care o are România în acest moment.

Spun așa-numite, pentru că, după niște ani în presă, mi-e greu să consider niște punctaje de consultanță politică, mai mult sau mai puțin iscusite, drept materiale de opinie, destinate publicului larg. Este ca și cum colaboratorii marelui partid, probabil speriați că rămân fără principala sursă de venituri, se înghesuie care mai de care să le dea sfaturi actualilor conducători ai respectivei formațiuni politice fără să mai țină cont de păstrarea aparențelor.

E drept, ei au, în cea mai mare parte a cazurilor, dreptate. PSD, prin tot ceea ce a făcut de când a preluat puterea, acum aproape trei ani, și-a meritat cu vârf și îndesat înjumătățirea rezultatului în alegeri, scădere comparabilă doar cu dezastrul de acum vreo două decenii, când un alt mare partid, la momentul acela, PNȚ-CD, a pierdut rușinos alegerile și și-a început drumul spre dispariție, care nu pare să mai dureze mult.

Ca să parafrazez vorba aia românească potrivit căreia fiecare pasăre pe limba ei piere, indiferent de cine i-a sfătuit, pesediștii au dat și dau măsura valorii lor politice prin ceea ce fac, dar mai ales prin ceea ce spun. Și spun atât de multe, încât este foarte ușor să-ți faci o impresie despre ceea ce reprezintă partidul înființat de Ion Iliescu pe ruinele fostului PCR la aproape 30 de ani de la acel moment.

Atunci erau prim-miniștri precum Petre Roman și Nicolae Văcăroiu, acum o avem pe Viorica Dăncilă. Atunci erau miniștri precum Andrei Pleșu sau Mihai Șora, acum ne mulțumim cu Răzvan Cuc sau Petre Daea. Pe plan local, atunci erau Constantin Nicolescu și Tudor Pendiuc, acum îi avem pe Dan Manu și Cornel Ionică.

Comparațiile, deloc dificil de făcut, ne explică și de ce partidul acestora a ajuns, atât în alegerile recente, cât și în sondajele pre și post-electorale, la scoruri pe care nici în visele sale cele mai negre nu și le-a imaginat singurul președinte al țării provenit din PSD. De aceea decăderea partidului de guvernământ este foarte posibilă. Iar Operațiunea Salvați PSD-ul pare să aibă mici șanse de succes. Ceea ce, sincer să fiu, nu mi se pare o mare catastrofă.

Partidele sunt niște organizații făcute de oameni, după chipul și asemănarea lor. Dacă nu mai corespund așteptărilor, pot foarte bine să dispară, așa cum s-a întâmplat și se întâmplă în toate țările civilizate, inclusiv în România. La noi au existat partide importante, de genul PDL, PRM, PP-DD, PUNR, PSM sau ApR, dintre care unele chiar au guvernat, dispărute sau devenite irelevante, și n-am văzut pe nimeni ieșind în piața publică să plângă după ele.

Ca să nu mai vorbim de unul dintre partidele tradiționale ale istoriei noastre, PNȚ-CD, care nu reușește de 20 de ani să-și revină după singura sa guvernare post comunistă, în care deciziile cruciale, care ne-au adus azi în postura de membri NATO și UE, au fost umbrite de comunicarea dezastruoasă și de aroganța principalilor săi lideri.

PSD a pornit pe același drum, dar asta n-ar trebui să fie o tragedie nici măcar pentru cei mai fanatici dintre membrii săi. Cu toții își pot găsi alte personaje politice în care să creadă sau le pot urma pe aceleași, reorientate rapid, așa cum a fost situația multor peremiști, reciclați cu succes atât pe plan național, cât și în Argeș.

Cât privește presa prietenă, ea se poate îndrepta către alte partide, fără să fie deranjată de diferențele de doctrină, care oricum nu mai contează pentru nimeni. Oamenii rămân aceiași. Cu bune și cu rele.

• Distribuie:
• Distribuie
•