Raiffeisen înregistrează. Tu taci și plătește!

Raiffeisen înregistrează. Tu taci și plătește!

Ca orice om care trăiește în România reală, nu într-o broșură lucioasă de PR, am conturi la mai multe bănci.

Am un card de salariu și unul de credit – folosit strict pentru cumpărături în rate.

De ce? Pentru că n-am chef să dau toți banii dintr-un foc pe un televizor sau pe un frigider. E logic, e decent și, sincer, mai sănătos financiar.

Dar nu despre educație financiară vreau să vorbesc azi. Ci despre aroganță. Despre lipsă de respect. Și despre cum băncile „de prestigiu” știu să fie parteneri doar când le convine.

De aproape 20 de ani sunt client Raiffeisen Bank

Mi-am făcut primul card prin 2006 sau 2007. De-atunci și până acum, cu bune și rele, n-am avut motive să plec.

Oferă și un serviciu interesant: în fiecare dimineață, poți schimba euro la cursul BNR în limita unei sume – o opțiune bună pentru cei care mai vor să pună ceva deoparte.

Însă, în ultimele zile, banca a început să trimită pe bandă rulantă emailuri cu oferte. Le-am ignorat politicos. Apoi, au început telefoanele. Număr cu prefix de București. Răspund.

„Bună ziua, de la Raiffeisen Bank!”

„Da, spuneți…”

„Vrem să discutăm, dacă sunteți de acord, vom înregistra convorbirea.”

Moment în care, firesc, întreb:

„Dacă eu vă dau acordul să mă înregistrați, îmi dați și mie voie să vă înregistrez?”

Răspunsul doamnei, pe un ton sec:

„Nu.”

Și… pac. Telefonul închis în nas!

Fără explicații. Fără scuze. Fără nimic.

Acum întreb și eu, cât se poate de direct: băi, fraților, voi chiar nu aveți un protocol intern pentru astfel de situații? Sau regula e simplă – dacă un client întreabă ceva incomod, îi trântim telefonul? Asta e procedura voastră standard?

Raiffeisen înregistrează. Tu taci și plătește!

Cum e posibil ca o bancă să ceară voie să înregistreze un client, dar când același client întreabă dacă poate face la fel, e tratat ca o amenințare? E normal să existe o relație atât de dezechilibrată între două părți care, teoretic, ar trebui să aibă un parteneriat?

Știu, o să mi se spună că angajata era doar o piesă mică într-un mecanism mare. Corect. Dar tocmai de-asta întreb: în mecanismul vostru mare și bine uns, nu s-a gândit nimeni că respectul trebuie să funcționeze în ambele sensuri?

Sau poate… doar clientul trebuie să respecte banca, nu și invers?

Aștept un răspuns. Dar nu mă bazez pe el.

Până atunci, dragă Raiffeisen, îți transmit doar atât:

Mulțumesc că mi-ai reamintit că, în relația cu tine, eu sunt doar o voce înregistrată. Și eventual, ignorată.

Raiffeisen înregistrează. Tu taci și plătește!