alegeri

ȘAMPANIE PENTRU TUDOR!

Candidatura lui Tudor Pendiuc, deloc surprinzătoare, este o ofensă grosolană împotriva bunului simț și o palmă zdravănă pe obrazul piteșteanului.

Citiți și: Pitești. S-a întâmplat în această seară la o școală din Nord

Prezumția de nevinovăție funcționează și în cazul cetățeanului Pendiuc. Un dosar de corupție care te trimite în arest preventiv și apoi în sala de judecată te obligă, însă, să demisionezi din funcția publică în care ai fost ales. Nu legea ți-o cere, ci respectul față de comunitate. Dacă îl ai. O comunitate căreia i-ai promis cinste și corectitudine. Ori tocmai cinstea și corectitudinea îi sunt puse acum sub semnul întrebării lui Tudor Pendiuc. Nu gura lumii i le pune. Procurorii. Atât timp cât acuzația nu este lămurită printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a judecătorilor, Pendiuc nu are ce căuta, moralmente, pe scaunul de primar.

Nu doar că a optat să rămână la Primărie. A plusat și candidează încă o dată. De ce deloc surprinzător? În primul rând: Tudor Pendiuc știe că o bună parte dintre piteșteni nu-l taxează pentru acuzațiile de luare de mită și abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată. Indiferent de acuzație, îl votează. Sunt piteștenii care nu caută respectul la care mă refeream mai sus, dar cărora și lor Pendiuc ar fi trebuit să le acorde acest respect. În al doilea rând: știe că va câștiga. În al treilea: candidatura și, mai ales, victoria sunt dulcea lui răzbunare pentru umilința pe care simte că a trăit-o în lunile de arest și pentru toți cei care i-au întors spatele.

Citiți și: Pitești. La 18 ani te crezi „NINJA” la volan și mergi cu 144 km/oră pe bulevard!

Închipuiți-vă un Tudor Pendiuc votat din nou primar pe 5 iunie 2016. Imaginați-vă cu câtă satisfacție își va aplauda succesul. În intimitate, desigur. Nu, nu în public îl veți vedea așa. În public va poza, cum îi este obiceiul ca de vulpe șireată, într-un om mic, modest și împovărat de probleme. Și, fără îndoială, cu gândul nu la șampania momentului, ci la munca de-a doua zi, dis-de-dimineață, întru binele și fericirea poporului piteștean.

Tudor Pendiuc a ales să candideze și să câștige iar nu pentru piteșteni, nu pentru dezvoltarea orașului, nu pentru a se afla în treabă. Pentru el. Dintr-o nemăsurată ambiție și dintr-un uriaș orgoliu. Sau egoism. De va să fie ca judecătorii să-l condamne (ulterior realegerii sale), va zice: „Voi nu mă vreți, dar piteștenii mă vor!”.